Săptămâna trecută, după o zi caniculară (cum rar trăieşti la Paris) şi burduşită cu shopping (că doar sunt soldurile, nu?) m-am lăsat pierdută pe străduţele de pe la Montmartre.
Unul dintre locurile mele preferate nu numai din Paris, ci din toată lumea asta largă. De ce? Păi de unde să încep? Este ceva în aerul fostului sătuc, actual cartier, ceva care mă face să mă simt…acasă, în mediul meu. O fi La Place du Tertre, “atelierul sub cerul liber”, în care artişti cunoscuţi/necunoscuţi îţi fac portretul sau vreo caricatură şuie, o fi izul de cărţi vechi sau terasele la care trubadurii zdrăngănesc din chitări, spectacolele stradale, sorbitul unui Monaco privind Parisul de la înălţimea celor 130 de metri (altitudinea la care se află locul), mirosul de clătite sărate cu jambon şi brânză… habar n-am.
Am vizitat acest loc şi iarna, şi pe ploaie şi pe vânt şi pe soare şi mereu îl găsesc altfel, îl percep diferit! E MAGNIFIQUE! Iar pe-nserat, ce să spun? E… de vis! În fapt, pentru mine, toată zona asta (în care includ şi Pigalle) reuneşte toate elementele, stările, senzaţiile pe care Parisul întreg mi le transmite.
Ca Montmartre îmi imaginam eu tot Parisul înainte să ne contopim noi 2 (eu şi el, Parisul) acum aproape 2 ani.Toate minunăţiile se află într-un singur loc simplu, care transpiră artă, jovialitate, libertate… viaţă boemă: basilica Sacré Cœur, Spaţiul Dalli, Muzeul Montmartre, bistro-ul Le Consulat (odată locul de întâlnire pentru pictori că Picasso, Van Gogh, Monet, Sisley, Toulouse- Lautrec etc), cabaretul “Au lapin agil”, unul dintre cele mai vechi din Paris (promit să-i fac o vizită, să-l cunosc mai bine), viile de pe strada Saint Vincent (lângă “Au lapin agil”) plantate prin 1930 pentru a împiedica expansiunea imobiliară în satul Montmartre :) şi muuulte cotloane numai bune să te pierzi.
Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu