Reciful de pe insula Kagi

O excursie de o zi intreaga te poarta la doua din insulele vecine pentru o experienta de snorkeling la recif. Drumul cu speed boat dureaza o ora si e destul de dificil, pentru ca motorul e zgomotos – ar putea fi utile dopurile antifonice pe care le primesti la drumul cu hidroavionul spre statiunea Meeru – salturile abrupte peste valuri te pot zgudui daca ai un stomac sensibil, si vantul iti arunca in fata apa oceanului.
 
Pe insula Kagi, primul popas, te relaxezi pe plaja inainte sa intri in apa si sa admiri reciful. Am descoperit un culoar de nisip marginit de corali si populat de o multime de pesti colorati, care se indreapta catre adancuri. Nu am indraznit sa ma aventurez foarte departe pentru ca din cand in cand masca sau tubul snorkelului se mai umplu cu apa, si daca nu te poti baza pe abilitatile de inotator risti sa intri in recif. Reciful viu are o culoare bej si un aspect catifelat, iar cel din care a ramas numai scheletul coralilor este cenusiu ca nisipul de pe fundul apei si foarte taios daca se intampla sa calci pe el. Am vrut sa inchiriez pantofi de recif de la biroul de sporturi acvatice de pe insule, dar functionarul ne-a informat ca nu are echipamentul, si oricum, nu avem voie sa calcam pe corali pentru ca ii putem omora la cea mai mica atingere. Aveam ceva retineri si in legatura cu pestii pentru ca nu stiam la ce sa ma astept din partea lor. Un sfat pretios  auzit de la scafandri este sa te feresti de tot ce este foarte frumos, foarte urat, sau nu fuge din calea ta.
 
Dupa repriza de snorkeling a urmat picnicul cu gratar, paste, salate si racoritoare. Insulele acestea nelocuite sunt destul de frecventate pentru popasuri si pranzuri cu meniu fix pentru excursionisti.
 
Urmatoarea insula, Eriyadhoo, era deja o mica statiune, si pe langa posibilitatea de a face snorekilng ai ocazia sa te racoresti la barul local, unde am petrecut ora ramasa pana la plecare. Pe langa Paradise Island, confortul celor cinci stele si cafeaua frape memorabila, Eriyadhoo e mai modesta, si experienta de bar nu a fost la inaltimea asteptarilor. Pe langa asta, nota de plata a sarit dubios fata de preturile din meniu, a inclus si o taxa pentru servicii, iar chelnerul nu a avut sa dea rest, asa ca am lasat 25 $ pentru doua cafele frape si un suc de fructe. Pentru bacsisul generos am avut parte de conversatia standard pentru turisti, ne-a intrebat de unde suntem, ce limba vorbim, pe ce insula suntem cazati si ne-a strans mana.
 
Drumul la intoarcere a fost ceva mai obositor, a durat o ora si jumatate, ne-a si plouat putin, dar am fost depusi la Meeru Island la timp pentru gustarea de la ora 5.