Insula Coca-Cola
Intr-una din zile am luat parte la un tur organizat al insulelor din jur. Prima oprire a vaporasului a fost o insula locuita de cca 200 de persoane. Ca surse de venit aveau pescuitul, turismul, munca in politia locala sau fabrica Coca-Cola. Nu prea te astepti sa dai de asa ceva intr-o insula minuscula din atolul de nord al Male, dar Coca-Cola ajunge in zone nebanuite. Si localnicii erau destul de mandri de asta. Cand am intrat intr-un mic magazin de suveniruri, vanzatorul ne-a dat fiecaruia cate o sticla de Cola, mentionand zambind ca e produsa local. Insula avea case mici, modeste, dar colorate, asa ca desi era o zona saracacioasa, avea un farmec si un pitoresc aparte. Femeile erau acoperite dupa regulile islamului si nu se lasau fotografiate. Din turul insulei a facut parte scoala, destul de modesta, dar cu elevi imbracati in uniforme impecabile alb-negru, si cimitirul, cu placi mici comemorative, diferite pentru femei si pentru barbati. Unele aveau deasupra o mica proeminenta. E evident, cred, ce sex indicau. In afara de faptul ca femeile merg in alta incapere a moscheei si ca trebuie sa fie acoperite aproape in intregime, ele au libertatea sa studieze si sa lucreze unde doresc, chiar si in politia locala. Elevii aveau in orar, pe langa engleza si matematica, islamul si coranul.
Pentru a vizita aceste insule locale, turistii trebuie sa aibe umerii acoperiti si sa poarte pantaloni sau fuste pana la genunchi. Ca mijloace de transport am vazut multe scutere si cateva motociclete. Probabil pana sa prinzi suta de kilometri la ora ai ajuns deja la marginea insulei.
Pranzul l-am luat pe o insula nelocuita si amenajata sumar, pentru opriri gen picnic. Am inotat cu superbii pesti tropicali, dar una din lectiile pe care le-am invatat la modul dureros a fost ca daca vrei sa faci sorkeling la un recif adevarat trebuie sa ai pantofi de recif. Urmarind pestii am inotat de-a lungul recifului pana am ajuns la marginea abisului; de acolo cobora relieful oceanului, intr-un albastru ametitor. Ne-am integrat poate cam mult in grupul de pesti, pentru ca pe unii dintre noi ne-au muscat pana la sange. Nu ne-am dat seama daca doreau sa ne deparaziteze, pentru ca atacau numai alunitele, sau daca am fost parte din gustarea lor de pranz.
Dupa repriza de snorkeling am fost invitati la un gratar cu peste local si legume.
Paradise Island
Pana sa fim debarcati pe Paradise Island credeam ca Meeru este tot ce poate fi mai acomodant pentru un turist ce vrea sa se relaxeze. Dar am ajuns pe insula aceasta, unde paradisul a fost imblanzit definitiv pentru a spori la cinci stele gradul de confort. Peste tot erau alei umbrite de palmieri, pavate cu lemn sau piatra, arbusti cu flori variate, baruri si casute cu lambriuri pictate, cele mai comode fotolii, cel mai alb nisip, apa cea mai albastra, si cea mai buna iced coffee. Preturile pentru pachetele turistice de aici sunt aproape duble fata de Meeru.
Targetul insulei sunt turistii japonezi si chinezi, pentru ca am vazut mai multi aici decat in Bucuresti, pe Colentina.
Local Island
Nu m-am mai simtit asa incomod din cauza statutului de turist pana am ajuns pe alta insula locala unde am fost debarcati pentru shooping. Practic ghidul ne-a condus pe o strada principala pe care am strabatut-o flancati de magazine pe ambele laturi si de localnici care ne invitau din prag sa intram si sa cumparam. Aceleasi marfuri colorate atarnau de ramurile copacilor din fata magazinelor, maxilare de rechin lacuite asteptau sa fie luate ca trofeu si picturi cu pesti tropicali resemnati sa calatoreasca peste mari si tari.
Am ajuns victorioasa la linia de sosire, portul unde ancorase vaporasul nostru, fara sa cumpar vreun suvenir.
La intoarcerea spre Meeru Island am fost ajunsi din urma de furtuna, totul s-a colorat in gri in jurul nostru, valurile au crescut in inaltime si mi-am imaginat tot felul de creaturi marine care asteptau ceva turisti la randul lor. Am ajuns cu bine pe insula, obositi de atatea emotii si recunoscatori ca pe insula noastra “pustie” ne astepta cina sub forma de bufet cu bunatati de pe trei continente.
Comentarii (1)
Foarte frumos...deci a meritat! :)
Posteaza comentariu