Hai in Maramures!

Drumul a fost lung, dar tanjeam sa ajung acolo si acest lucru l-a facut placut. Am poposit seara, dupa ora 20.00 la Oncesti, localitatea aflata intre Vadu Izei si Barsana, asezata intre muntii Tibles, Gutai si Oas in partea de sud si la poalele muntilor Rodnei la est.  Aici, am gasit intr-un peisaj perfect si raul Iza, langa care stau insirate parca de cand e lumea localitati ce ascund taine greu de deslusit. Dar, nici nu ma asteptam sa descopar in doar patru zile, atat cat am poposit acolo, toate dogmele si toate misterele acestei zone numite Maramures. Tot ce am facut a fost sa iau totul ca pe un miracol, ca pe o bucurie pe care trebuie sa o traiesc si atat.

Am descoperit o alta Romanie, cu oameni pastratori de traditie, cu simplitatea lor de suprafata.  Dar va spun ca altfel nu sunt atat de simpli! Poarta in adandul sufletului lor stralucirea adevarului, a frumosului, a credintei si obiceiului, toate intens de vii.

Oncesti, locul in care te odihnesti....

Eu si tabara de jurnalisti cu care am calatorit am fost cazati la Oncesti, mai precis la Pensiunea Sub Cetate la Matei, un loc ce imi dadea convingerea ca am timpul de partea mea. Odata ajuns aici stii ca nu ai sa te mai poticnesti de stres, de lipsa timpului, de tot ce nu-ti place la oras. E lumea pe care o vrei macar pentru cateva zile, pentru a te desprinde de nelinistea urbana. Mesele imbelsugate din care nu lipsea mancarea traditionala, camerele curate, “gatite” rustic si mai ales bucataresele cu talent, care-ti puneau pe tava tot ce le ingaduia datina si traditia, faceau din acest loc unul perfect. Perfect pentru turistul iubitor de traditional-rural.

http://www.subcetatelamatei.ro/

Poienile Izei si Biserica de lemn, ce apartine patrimoniului UNESCO

Am descoperit imaginea perfecta a satului maramuresan si la Poienile Izei, localitate de langa Oncesti, la numai cativa kilometri de Sighetul Marmatiei.

Orice turist trebuie sa viziteze Biserica de lemn din Poienile Izei, lacas introdus in patrimoniul mondial al UNESCO, in decembrie 1999, ne spune www.simplifytravel.ro.

O gasesti in Maramuresul istoric, printre case, in mijlocul cimitirului, asa cum, de altfel, vei mai gasi si alte biserici in zona aceasta  mistica... A fost atestata in anul 1632 de obștea satului, iar odata ce ai intrat in ea vei fi fascinat de-a dreptul! Documentele spun ca ar fi fost construita in anul 1604, iar principala tema din pronausul bisericii este Judecata de Apoi, o fresca complexa, al carei zugrav este anonim. Cea mai interesanta pictura il zugraveste pe Isus, in chip de pelican, hranind puii cu sange din inima Lui. O alta atractie sunt usile Bisericii de lemn, realizate din tei, dar si serafimul-triota pentru lumanari, cu sfesnice dispuse jos, dar si in partile laterale.

Cusatorese de ie, sculptori in lemn si olari. Toti pastratori de traditie in Maramures!

Hainele tradiţionale sunt o bucurie, iar eu le iubesc! Foarte  colorate, brodate cu multa migala de femei trecute de 50 de ani,  ce pastreaza legatura puternica dintre trecut si prezent. Am intrat in casele taranesti, am vazut zestrea aliniata de jos, din podea, pana-n tavan, unde erau agatate pernele uriase, cu trandafiri rosii si roz ce-ti inspirau viata, mandrie, vesnicie... Nu am indraznit sa cer o perna de sus, din tinda. Era pretioasa, iar gazda ne-a avertizat ca nu ar da niciuna, orice ar fi: „ Nu mai are cine sa le coasa asa frumos, le am de ani de zile si aici vor ramane pana voi muri eu. Vin strainii si le admira, daca le dau, ce am sa le mai arat?”

Am simtit caldura, am simtit iubire, am simtit patosul si atasamentul acelei femei fata de pretioasele ei perne si cergi si covoare, tesaturi din lana, toate aranjate cu dichis desupra lavitelor dispuse in unghi.

Am vazut bunicute adunate la sezatoarea satului, „suspendate” acolo parca de cand e lumea... Coseau, sau teseau la razboi. Linistite, respectoase cu munca lor, stranii pentru mine si in acelasi timp frumoase. Un tablou care spunea o istorie ce nu trebuie niciodata dispretuita. Teseau panza de calitate din care se face ia maramuresana, lucru de mana extrem de valoros, care costa de la 500 de euro in sus! Am aflat, tot de la ele ca exista ii care se valoreaza peste 1000 de euro: „o haina pe care o vei avea o viata si peste...”

Nu am ratat nici vizita la casa unui sculptor in lemn, ce mi-a parut vesnic indragostit de bucata lui de copac, pe care o transforma in lucruri numai de el stiute. La fel de mult mi-a placut si in casa olarului, unde cuptorul in care se coc ulcelele e vechi de mai bine de 250 de ani!

Incarcatura emotionala intr-o astfel de calatorie e greu de dus, dar merita! Vei descoperi un Maramures unde traditia si noua lume se amesteca, insa detasarea de nou e inca vizibila. M-am gandit ca cel mai dezastruos efect e alienarea. Dar ei au grija ca acest lucru sa nu atace traditionalul Maramures, inca salasluieste in ei datina! E sacra.