Cum e să lucrezi la Guess şi ce tipologii de clienţi întâlneşti

Tocmai am încheiat misiunea la Guess. Şi în experienţa mea de 3 luni în “sfătuirea clienţilor”, asta a fost una dintre cele mai prolifice de până acum, în termeni de experienţă umană.

Tocmai am încheiat misiunea la Guess. Şi în experienţa mea de 3 luni în “sfătuirea clienţilor”, asta a fost una dintre cele mai prolifice de până acum, în termeni de experienţă umană.

A fost emoţionantă, asta şi datorită faptului că am reîntâlnit acele fete dragi mie, puse mereu pe şotii şi foarte relaxate, care m-au intitulat Miss Perfect :) . Câtă dreptate… Da, ştiu, sunt foarte modestă!

În cele două săptămâni am lucrat şi alături de distinsele doamne de la Le Tanneur şi Lamarthe Paris, două mărci de marochinărie pe care le ador şi a căror produse le recomand cu drag.

Şi mi-a mai plăcut melanjul cultural în care m-am scăldat în tot acest timp, pentru că am avut şansa să-mi petrec timpul alături de grecoaice, arăboaice, chinezoaice, franţuzoiace etc. La sfârşitul celor 2 săptămâni “soldoase” petrecute împreună, le-a bufnit plânsul că plec şi m-au cadorisit cu o imensitate de buchet de flori. Ce să spun, a fost emoţionat…

Pe lângă colectivul multicultural, am avut de-a face şi cu sute de clienţi pestriţi.

Astfel de experienţe îmi demonstrează că mai am destule calităţi de care habar nu am şi mă fac să-mi descopăr şi lipsuri. Cum ar fi faptul că spaniola mea se cam duce dracului dacă nu o exersez. Îmi e ruşine să spun că am ajuns în stadiu în care cuvintele îmi ies cu cleştele şi am blank-uri în exprimare. WTF!!! Îmi e ruşine zău!!! Dar nu-i bai, ne punem pe exersat.

Uite aşa am (re)decoperit tipologii de clienţi: les blacks (pentru că este interzis în Franţa să le intitulezi “negrese/negri” -  e ca şi cum le-ai intitula sclave/sclavi) adoră să vorbească muuuult, să cumpere zeci de produse bling-bling.

Cu les blacks, până la tocmeală mai e un pas.

Chinezoicele sunt la fel de bling-bling. Nu vorbesc engleză, iar dacă o fac, e de neînţeles. Shopping-ul e viaţa lor. De asta şi vin la Paris. Pentru a cumpăra fără număr şi a avea cu ce se făli la ei în ţară. Şi culmea,  majoritatea produselor sunt Made în China. Bizar, nu-i aşa?

Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.