“Bună! Mă numesc Nicol şi sunt dependentă! De solduri! Sales! Discount! Reduceri nesimţite, d-alea cu 50%, 60%, 70% etc.” Da! Recunosc! Am o problemă. Mai ales acum, când la Paris (şi în toată Franţa) sunt “les soldes” (reducerile) de vara până la sfârşitul lui iulie.
Mărturisesc: Nu visez noaptea haine, dar parcă nu dorm foarte bine când ştiu că am văzut o rochiţă în vitrină şi nu în dulapul meu. Nu mă păruiesc pentru o fustiţă la reduceri, dar fac cumpărături compulsive în această perioadă.
După fizic, dar mai ales după “comportamentul deviant”, sunt femeie.Au fost momente în viaţă mea când îmi cumpăram haine, le aruncam în dulap şi le purtam după vreo 2 ani. Chiar acum câteva luni am descoperit o rochie care încă mai avea eticheta. Vremurile alea au apus. Acum nu mai am unde să le mai arunc, pentru că dulapu-i plin ochi.
Am o relaţie specială cu garderoba mea. Nu deţin haine “de super firmă”, deţin haine de care sunt profund ataşată şi nu m-aş despărţi de ele nici în ruptul capului (chiar dacă le-am purtat doar de două ori în viaţă).
Fie sunt cadouri, fie îmi amintesc de cineva drag, fie… pur şi simplu. Atunci când m-am decis să vin Franţa, mai mult de jumătate din maşina jules-ului meu (adicălea ‘iubit’) era plină cu haine. Hainele mele! Şi uite aşa am realizat că fac parte din categoria aia de femei: ataşate de ţoalele lor.Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu