Luxul poate îmbrăca felurite forme. De la obiecte vestimentare sau decorative poleite cu aur, scilipici şi alte zorzoane care îţi atacă violent retina, până la hoteluri construite acum câteva zeci bune de ani, încărcate de istorie, cu pereţi albi, cât să reflecte soarele prietenos al Mediteranei, terase şi restaurante de-a lungul unei şosele care se încăpăţânează să păstreze un paralelism aproape perfect cu linia ţărmului.
Ideea, simplificată. Există lux de bun simţ şi lux nesimţit, iar Cannes e un exemplu grăitor de “aşa da”.
Am ajuns în superbul orăşel situat pe Coasta de Azur iarna trecută, prin ianuarie. Bine, acum “iarnă” e un fel de a spune. Să tot avem şi în România zile de ianuarie cu 16-17 grade, în care singurele griji să fie dacă îţi decapotezi sau nu maşina, ce sacou şi ce eşarfă să porţi la gât în ziua respectivă şi unde iei prânzul – în restaurant sau pe terasă.
Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu