Nu sunt nici pe departe un mare specialist şi nici nu tind să ajung. Am fost anul acesta în ţara mult lăudată şi pot spune că am plecat relativ dezamăgit.
Să fi mers cu aşteptări prea mari? Să nu fi ajuns în locul potrivit? Sau poate oamenii care îmi spuneau că Grecia e “raiul pe pământ”, nu călătoriseră prea mult înainte şi nu aveau prea mulţi termeni de comparaţie? Cred că puţin din fiecare.
O să îţi prezint în cele ce urmează cum “decurge” o masă la o tavernă grecească de nivel mediu, unde îşi permite tot poporul să mănânce.
Şi sper să nu fie comentarii de genul “aaaa, păi du-te în insula X, că e acolo un restaurant care serveşte nu ştiu ce”. Nu merg. Vă cred pe cuvânt! :) În plus, am comparat cât de cât preţurile cu cele din insule (discuţii cu amici care au fost acolo), întrucât eu am fost în partea continentală a Greciei, la o oră de mers de Atena. Citeşte aici ce preţuri sunt în Thassos.Aşadar, să trecem la treabă.
Apa. Când te aşezi la masă, aproape simultan cu tine ajunge pe masă şi o carafă de 1 litru cu apă rece.
Este gratuită. Dacă vezi că în loc de carafă este o sticlă frumos îmbuteliată şi etichetată, s-ar putea să nu mai fie gratuită. Pune o întrebare.Vinul. De regulă, turiştii servesc vinul casei. E mai ieftin, e mai mult şi e mai … prost. Dar fiind cald afară, vinul rece, eventual îndoit cu apă minerală, treci peste inconvenientul gustului. Spun că e prost pentru că pare mai slab alcoolizat decât al nostru şi este prea parfumat pentru gusturile mele.
Dacă aştepţi pahare cu picior, vei avea o dezamăgire. Două pahare cu pereţi groşi îţi vor “zâmbi” nevinovat de pe masă. Juma’ de litru la 3-3,5 euro, un litru la preţ dublu.Antreuri. Legume şi brânzeturi gătite în fel şi chip. Cam asta să te aştepţi să găseşti în meniu. Multe dintre ele sunt bune. Mi-a plăcut în mod special salata de brânză picantă – un fel de brânză cu smântână şi ardei iute (chili sau boia).
Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.