10 filme pe care merită să le vezi de două ori

The Boy in the Striped Pyjamas/Băiatul în pijama vărgată

Ofițerul SS Ralf (David Thewlis) și soția lui, Elsa (Vera Farmiga), se mută de la Berlin la țară cu copiii lor, Gretel (Amber Beattie) de 12 ani și Bruno (Asa Butterfield), de opt de ani, după ce Ralf este promovat comandant al unui lagăr nazist. Bruno se referă la lagăr ca "out-with", deși mai târziu în film, sora lui afirma că pronunția este incorectă, ceea ce lasa impresia că lagarul ar fi Auschwitz.
Fiindu-i interzis să iasă din curtea din față a casei, fără prieteni, Bruno duce dorul companiei şi al aventurii. El scapă în cele din urmă prin fereastra magaziei din curtea din spate a casei, se avântă prin pădure și ajunge într-un final într-un colț nepăzit al lagărului de concentrare, pe care el l-a crezut a fi o fermă. Acolo, el se împrietenește cu Shmuel (Jack Scanlon), un băiat de aceeași vârstă cu el. Bruno se întoarce des, aducându-i lui Shmuel mâncare și se joacă cu el dame prin gardul de sârmă ghimpată. Shmuel îl face pe Bruno să realizeze treptat că oamenii din tabără nu sunt fermieri cum credea şi îi spune lui Bruno că el și familia sa au fost închiși, și obligați să poarte pijamale "cu dungi", pentru că sunt evrei.
Văzând o ocazie ideală pentru o aventură finală, Bruno sapă o groapă sub sârma ghimpată, se schimbă în hainele din închisoare pe care Shmuel le-a furat pentru el, și intră în tabără pentru a-și ajuta prietenul să-și găsească tatăl. În interior, Bruno este îngrozit de dezumanizarea, foamea și boala care fac ravagii; lagărul este însăși antiteza filmului de propagandă pe care îl văzuse anterior în biroul tatălui său. În timp ce băieții îl caută pe tatăl lui Shmuel, drumul lor se întretaie cu cel al unui grup de prizonieri care erau dirijați spre camerele de gazare. Bruno și Shmuel se apucă unul pe celălalt de mâini, iar luminile se sting. În același timp, Elsa și Gretel ajung si ele la marginea lagărului unde Bruno își lăsase hainele și, înțelegând că acesta a murit, ele îngenunchează și încep să plângă. Familia este lăsată să se confrunte cu ironia tragică a faptului că Bruno a devenit o victimă a lagărul nazist condus de propriul său tată.