Erau anii 2000 și începea să se audă despre calitatea produselor. Pe seama tuturor lucrurilor ”care se bagă acum” erau puse toate nenorocirile omenirii moderne - toate bolile, epidemiile, maladiile.
Știam că ”se bagă” tot felul de chestii, dar consumam în continuare cu nesaț, orice, fără discernământ, doar pentru că aveam și pentru că, efectiv, nu mă opream niciodată să dau importanță.
De 10 ani, în schimb, de când sunt mamă, lupta mea s-a mutat pe masă, practic.
Ceea ce înainte mi se părea total lipsit de importanță, și eram de părere că se pierde prea mult timp cu asta, a devenit, deodată, parcă principalul meu scop în viață. Preocuparea a început, de fapt, în momentul în care am văzut cele două liniuțe pe testul de sarcină. Atunci am realizat că nu mai sunt doar eu, că sunt responsabilă pentru încă o viață și chiar dacă pentru mine nu fac niciun efort, pentru copilul meu sunt datoare să fac asta.
Așa a început lupta pentru mâncare sănătoasă
Și nu s-a mai terminat și nici nu cred că se va termina vreodată. Am încercat să am o alimentație cât mai curată în timpul sarcinii și alăptării, dar lucrurile s-au acutizat pe măsură ce mă apropiam de momentul diversificării, pe care îmi permit lejer să generalizez și s-o numesc ”spaima oricărei mame”. Nu cred că există mamă care să nu se sperie de această etapă. Pe lângă obișnuitele zbateri ”Cu ce încep? Cum pregătesc? Fac piure sau bucățele? Diversificare clasică sau autodiversificare?”, aveam și ”Iau din comerț sau caut pe la țară?”, ”Iau din supermarket sau din piață? Care sunt mai bune?”.
Familia mea extinsă locuiește într-un sat din sudul României și, cumva, produsele ”de țară” îmi sunt foarte accesibile. Perfect, ați fi tentate să spuneți. Dar nu e chiar așa! Eu acolo am auzit, spre exemplu, de procedeul ”ceșcuța” pentru tomate - există o substanță pe care toți o procură din diverse surse îndoielnice, care se pune în ceșcuță și se tratează individual fiecare floare de tomată, pe rând. E un procedeu migălos, dar roșiile coapte apar aproape ca prin magie.
Așadar, în cine să mai avem încredere?
Discuția despre eco, bio, organic, organisme modificate genetic a devenit din ce în ce mai aprinsă în toate mediile. Sunt multe detalii, multe argumente, multe teorii ale conspirației și, până una-alta, eu trebuie să-i pun copilului ceva pe masă. La fiecare masă!
Am renunțat demult la ideea de a lua ”de la țărani” fructe, legume, carne, ouă. Iau numai de la țară, de la mama mea, pentru că știu sigur că ea nu trișează. Din păcate, mama nu are legume tot anul sau carne sau ouă, astfel încât rămân, în mare parte, pe varianta de supermarket, pentru că știu sigur că tot ce găsesc acolo respectă niște norme, se fac niște controale. Din piață, ” de la țărani” cumpăr numai în plin sezon, atunci când știu că nimeni nu plusează cu nimic pentru că nu are de ce.
Am înțeles mai multe
Am înțeles, de când mă tot documentez și încerc să găsesc cele mai bune variante și să fac cele mai multe alegeri și ce înseamnă organism modificat genetic (vă invit să citiți AICI despre ele și să aflați și care sunt cele mai prelucrate produse) și de ce nu ar trebui să ne sperie chestia asta, așa cum se întâmplă.
Am înțeles și care e treaba cu agricultura organică, naturală, care ne cucerește pe toți și toți vrem cele mai sănătoase produse. Fascinația pentru ea are rădăcini emoționale, cu ancore în copilăria noastră, din curtea bunicilor, când plantele creșteau numai cu soare și apă de ploaie. Dar lucrurile nu mai stau demult așa! Lucrurile se modifică rapid, noi ne înmulțim și planeta o duce din ce în ce mai greu cu noi. În anul 1800, de exemplu, eram 1 miliard de oameni pe planetă, acum suntem aproape 8 miliarde... O să vă invit să citiți AICI, pe larg, despre agricultura organică versus cea convențională - consider că sunt informații pe care oricine trebuie să le știe. E de știut că dacă ne-am apuca acum toți să mâncăm organic, am rămâne fără hrană.
E foarte târziu pentru noi toți! De exemplu, dacă am opri azi toate emisiile, printr-un buton magic, efectele se vor păstra încă o sută de ani de acum încolo. Abia după 100 de ani s-ar cunoaște rezultatele... Așa că, dragi părinți, la fel de importantă ca și alimentația copiilor noștri este și Planeta pe care le-o lăsăm moștenire! Alegeți responsabil!
Posteaza comentariu