Mâncare fără foc: Reguli să te descurci în România

Mâncare naturistă, hrană vie sau "raw food". O tendinţă care face paşi timizi în România. Bucătăria fără foc pare un concept de roman, deşi ea este o realitate tot mai întâlnită în alte ţări. În mod cert, după '90 şi-a câştigat şi la noi adepţi, chiar dacă vorbim de o nişă abia în formare. Pentru aparţinătorii ei, viaţa sănătoasă se compune din alimentaţie corectă, apropiată de natură şi o filosofie în acelaşi ton.

 

Mişcarea "raw food" (hrană vie) nu este o invenţie a secolului 21. Nici măcar a secolului 20. Primele studii şi lucrări au apărut la sfârşitul secolului 19, dar dezvoltarea mişcării s-a petrecut abia după reaşezarea societăţii în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Doctorul elveţian Maximilian Bircher-Benner este cel care a pus prima dată în discuţie hrana vie ca tratament şi a înfiinţat o clinică, în 1897, la Zurich, pentru a trata pacienţi suferind de boli diverse prin mâncare sănătoasă, gătită fără foc.

El însuşi a trecut prin experienţa vindecării directe de icter prin cură cu mere proaspete. Numele său este reţinut de istorie şi ca inventator al produsului ”muesli” (din păcate, invenţia lui a fost diversificată în timp, astfel că ”muesli” din prezent nu prea mai au de-a face cu reţeta originală a medicului elveţian). Norman Walker, Max Gerson, Weston Price - toţi sunt specialişti care, în anii timpurii ai secolului 20, au studiat efectele hranei vii şi au scris lucrări ştiinţifice pe baza observaţiilor lor directe.

 

 

Mod de alimentaţie sănătos, nu dietă sau cură

Anii '80 au însemnat, practic, dezvoltarea acestui tip de alimentaţie. Spun ”dezvoltare” pentru a marca apariţia restaurantelor şi meniurilor de tip ”raw food”, nu pentru că acest gen de hrană ar fi devenit un curent de masă.

În fond, curentul ”fast-food” este cel care marchează secolul trecut şi care, din nefericire, este responsabil pentru multe din problemele de sănătate ale celor care l-au îmbrăţişat. În Statele Unite ale Americii, mişcarea ”raw food” a prins mult mai repede şi pe scară mai largă, pentru că a fost promovată de diverşi exponenţi publici - actori, actriţe, artişti, în general. Cum tendinţa maselor este de a urma exemplul dat de o persoană publică (indiferent de motivele care au îndemnat acea persoană să aleagă un stil de alimentaţie), era normal ca în spaţiul american să existe din ce în ce mai mulţi adepţi ai alimentaţiei naturiste şi ai bucătăriei fără foc. Totuşi, raportat la populaţie şi la problemele de sănătate cu care se confruntă aceasta, şi în SUA mişcarea ”raw food” este încă de nişă, departe de a câştiga lupta cu fast-food-ul.

O delicioasă clătită ”raw” cu spanac, din bucătăria Fibrio

Foto: Fibrio.ro

Ce înseamnă, practic, hrana vie? Nu este o dietă, aşa cum multă lume tinde să creadă, ţinută doar pentru a pierde nişte kilograme. Nu ţine de o anumită religie şi nu cere aderarea la vreo sectă.

Este, pur şi simplu, un mod de alimentaţie bazat pe alimente neprocesate, fără să fie gătite cu foc şi, de cele mai multe ori, organice (sau măcar cultivate tradiţional). Legume crude, fructe crude sau uscate, nuci, alune, seminţe (neprăjite şi nesărate), germeni, cereale în formă pură (grâu înmuiat în apă sau orez etc.), ouă, brânzeturi obţinute natural (nu neapărat din lapte, se poate face brânză şi din migdale), peşte, chiar şi carne, într-o oarecare măsură, toate acestea fac parte din alimentaţia naturistă. Nimic cu conservanţi, aditivi sau orice alt adaos la produse, nimic cu E-uri, procesat chimic sau obţinut prin alte metode decât cele tradiţionale, manuale. Există şi aici ramuri: cei care aleg combinarea alimentelor cu proteină vegetală cu cele care conţin proteină animală şi cei care resping proteina animală şi se orientează pe o dietă vegetariană sau vegană prin excelenţă.
 

Citeşte pe Think Outside the Box articolul complet!