Au fost specialisti care au inlocuit termenul de anorexie isterica cu anorexie mentala. De asemenea, se considera ca exista o anorexie tipica primara si o anorexie mentala secundara atipica care se asociaza cu manifestarile psihiatrice.
Anorexia mentala este mai frecventa la tinerele fete, lipsind aproape total la baieti. Am intalnit la cabinet tinere aproape distrofice si inca tineau cure, diete pentru slabit.
Una dintre cele mai interesante tulburari, care a atras interesul terapeutilor de familie este anorexia nervoasa, in special in faza ei adolescentina.
Fotomodelele isi incep adesea infometarea cu diete usoare, structurand obisnuintele ciudate legate de hrana. Adesea dieta initiala devine infometare si apoi apare o dinamica proprie, care nu mai poate fi controlata. Au fost situatii in care tinerele au murit de foame. Familia este cea afectata de aceste comportamente ciudate care aduc durere. Grijile celor apropiati, suferintele acestoraraman fara ecou de multe ori.
Admiram cu totii fetele frumoase din spoturile publicitare, dar totusi este o prea puternica centrare pe forma trupului, pe modul in care se poate transforma in salile de sport, pe interventiile chirurgicale pentru remodelare, ajungandu-se la adevarate industrii in reconstructia corporala.
Pentru refacerea trupului sunt multe cai, dar pentru cea a spiritului exista doar una. Acest trup este o camasa a spiritului; camasa care poate fi deosebit de frumoasa si bine ingrijita, dar ce anume protejam, ce purtam sub ea? Omul nu este doar trup.
Foarte multe tinere nu stiu acum nimic din ceea ce inseamna responsabilitati familiale, de cuplu, respectul pentru mama, tata, frati, cum sa-si protejeze familia pe care urmeaza sa o construiasca, ingrijirea copilului, a sotului, dar stiu totul despre antrenarea muschilor pe segmente corporale, metode de seductie si tehnici sexuale.
Persoanele care sufera de aceasta tulburare alimentara, prin aceasta atitudine isi pot exprima propriile dorinte intr-o familie, adesea anorexia fiind primul semnal. Terapia de familie, in aceste cazuri este o sansa de a-i ajuta pe pacienti sa-si formuleze propriul punct de vedere si sa-si defineasca o reala autonomie in viata lor.
de Lidia Illia Danielescu, psiholog