A avut 38 de kilograme la o înălţime de 1,72, era conştientă că suferă de anorexia, dar pentru ea masa era un adevărat supliciu. Descoperă poveste tragică prin care a trecut reporterul TV Flavia Apostol.
Tulburările de alimentaţie, cum ar fi bulimia şi anorexia, afectează tot mai multe fete de la vârste foarte fragede. Persoanele care suferă de bulimie, mănâncă o cantitate mare de alimente, după care îşi provoacă voma pentru a-şi păstra greutatea. Spre deosebire de aceştia, persoanele care suferă de anorexie mănâncă foarte puţin, fac exerciţii fizice epuizante şi au o frică permanentă că ar putea să se îngraşe, având o imagine total distorsionată asupra propriului corp. Chiar şi atunci când sunt exagerat de slabe, persoanele anorexice se percep ca fiind supraponderale, ducând o permanentă luptă cu kilogramele şi caloriile. Factorul declanşator al bolii variază de la o persoană la alta, însă toţi anorexicii reacţionează la factorii interni şi externi, precum stresul, anxietatea, tristeţea sau senzaţia de pierdere a controlului asupra propriei vieţi.
O dramă trăită şi povestită în detaliu
Flavia Apostol s-a remarcat la Money Chanel, iar acum are o televiziune online. În luna aprilie a.c, la 24 de ani, Flavia Apostol a pierdut brusc multe kilograme, ajungând de la 48 la 38 de kilograme. Astfel că avea 38 de kilograme la o înălţime de 1,72.
A realizat că ceva nu este în regulă, apoi a conştientizat că suferă de anorexie, dar nu s-a dat niciodată bătută, iar acum a decis să vorbească în exclusivitate pentru site-ul Eva.ro despre experienţa traumatizantă prin care a trecut. Interviul este structurat pe mai multe capitole pe care le vom publica în decursul acestei săptămâni.
Eva.ro: De ce ai început această luptă cu caloriile din moment ce nu ai fost niciodată supraponderală?
Flavia Apostol: Am fost crescută să mănânc carne, lapte, ouă, prăjeli, prăjituri, adică mâncam absolut normal, iar fără să fac niciun efort stagnam la o greutate de 52-53 de kilograme la o înălţime de 1,72. Dacă-mi puneai o prăjitură în faţă o mâncam cu mare plăcere. Nu am fost niciodată nemulţumită de felul în care arătam, deoarece nu am depăşit o anumită greutate. Nu am avut probleme cu îngrăşatul prea mult şi nici vreun complex de acest gen.Însă, treptat am ales să-mi schimb obiceiurile alimentare cu care am crescut, deoarece am conştientizat cât este de important să mănânci sănătos. Din moment ce realizam emisiuni cu nuriţionişti şi mă documentam foarte mult pe această temă, am conştientizat că este mult mai sănătos să mănânci fructe şi legume. Carnea nu îmi place şi am renunţat la ea. Am zis să nu mă chinui cu ceea ce nu-mi place, ci să merg pe ceea ce-mi este poftă, însă vorbim doar despre alegeri înţelepte.
Eva.ro: Care era alimentaţia ta zilnică?
Flavia Apostol: Am început să citesc mult despre nutriţie, am aflat ce înseamnă caloriile, cum se numără, am început să citesc etichetele. Iar apoi am început să duc o luptă împotriva caloriilor, număram şi îmi dădeam seama că a alege între un caşcaval şi o brânză slabă de vaci mai bine optam pentru ultima variantă. De asemenea, a alege între nişte cereale cu cacao şi zahăr rafinat sau nişte fulgi de ovăz, preferam să-i aleg pe ultimii. Gândirea mea s-a schimbat, alegerile mele alimentare s-au schimbat, nu mai alegeam şniţelul,, ci grătarul până când am renunţat la carne pentru că nu mai îmi plăcea, nu din alt motiv. Treptat am slăbit, am ajuns la 47-48 de kilograme, greutate la care am stagnat 3 ani de zile, dar fără să consum dulciuri. Practic am eliminat alimentele procesate şi zahărul.Eva.ro: Care a fost factorul declanşator al bolii?
Flavia Apostol: Problema a fost că acest meniu a fost dus la extrem, iar pe fondul unei perioade de stres, de agitaţie, încercam să fac totul cât mai bine, să-mi focusez atenţia asupra televiziunii mele online şi asupra cărţii pe care începusem să o scriu, am început să nu mai acord atenţia cuvenită meselor şi, pur şi simplu, am pierdut frâiele. Şi anorexia asta se împarte în mai multe categorii, adică ştii cum e sunt 5 oameni, aceeaşi boală, însă la fiecare se manifestă diferit. Eu nu am slăbit pentru că mi-am impus sau mi-am propus să ajung la 38 de kilograme! Nicidecum! Normal că-mi doream să fiu silfidă, slabă, dar nu mi-am dorit niciodată să am un aer bolnăvicios sau să vorbesc despre anorexie. Nu asta a fost dorinţa mea.Eva.ro: Când şi cum ţi-ai dat seama că ceva nu este în regulă?
Flavia Apostol: La sfârşitul lunii aprilie a.c. pur şi simplu brusc, peste noapte m-am aşezat la masă dimineaţa şi nu am mai putut să mănânc. Îmi era foame, îmi era poftă, însă nu puteam să înght, stăteam foarte mult la masă din dorinţa de a mânca şi totuşi nu reuşeam. Stăteam o oră, dar mâncăm foarte puţin şi încercam să mănânc ceea ce-mi doream, numai că imediat mi se lua pofta. Mâncam foarte puţin şi nu-mi era poftă, masa era un supliciu, un adevărat chin. Când ştiam că se apropie ora mesei îmi venea să o iau la fugă. Am văzut că nu mai pot să mănânc, mă urcam pe cântar şi vedeam că scad sutele de grame, după care am ajuns să pierd kilograme. Şi mi-am dat seama că nu este bine şi m-am speriat. Acest lucru s-a întâmplat foarte rapid, nu mă mai puteam hidrata, nici nu puteam să mănânc, mi-am făcut un calcul al caloriilor şi ajunsesem la 400 de calorii pe zi, dar fără să-mi doresc acest lucru. Efectiv cantităţile pe care le consumam eu însumau acest număr caloric.
Eva.ro: Ce au spus cei din jurul tău când au remarcat schimbarea drastică?
Flavia Apostol: Un anumit comportament îţi este benefic, altul nu. Unii se poartă cu mănuşi, alţii nu, însă totul depinde de starea ta de spirit. Di fericire am avut şi oameni în jurul meu care au ştiut cum ce să facă şi cum să se poarte cu mine. Dar, a existat şi un singur moment când un amic (care nu mai este pe această listă) cu care m-am întâlnit şi care fiind şocat de kilogramele pierdute m-a privit şi mi-a zis aşa: "Eu la Ecole de Gastronomie am învăţat că anorexia duce la moarte şi cum te văd eu pe tine în 3 săptămâni eşti gata, închei socotelile". Este foarte dur să-ţi spună cineva aşa ceva în faţă. Şi continuă mâncând dintr-o ciocolată: "Am studiat toate bolile alimentare, dar în toată situaţia există şi o parte bună. Singurul lucru bun este că moartea se petrece în somn". Vă daţi seama cum este să auzi aşa ceva!Eva.ro: Cum ai conştientizat că eşti bolnavă?
Flavia Apostol: Eu sunt un om cu picioarele pe pământ, iar pentru că moderam emisiuni despre nutriţie, ştiu teoria la perfecţie. De asemenea, cunosc şi principiile de slăbit şi mi-am dat seama că este ceva în neregulă cu mine. Însă, mi-am zis că toată lumea are o perioadă în care mai pierde 1-2 kilograme. Abia după aceea am văzut că se accentuează slăbirea şi nu este deloc bine.Eva.ro: Cum se desfăşura o zi din viaţa ta? Ce activităţi aveai şi cum te hrăneai?
Flavia Apostol: Ajunsesem să consum zilnic între 300-400 calorii, ceea ce este înfiorător de puţin pentru un om care avea activitate profesională. Trebuia să fiu la randament maximum. Pe lângă tot acest efort, eu alergam zilnic câte 6-7 kilometri, mergeam la sală de 3-4 ori pe săptămână ca să fiu în formă. Într-adevăr una dintre caracteristicile bolii este preocuparea pentru calorii şi un număr cât mai redus. Însă, eu am încercat să consum alimente mai calorice, cum ar fi caşcavalul. Problema era însă că nu mâncam 100 de grame, ci o feliuţă foarte mică sau nu puteam să consum un albuş întreg la o masă.
Eva.ro: La câte kilograme ai ajuns şi în ce interval?
Flavia Apostol: Pentru că nu am neglijat sportul, dar şi pentru că am ajuns să consum atât de puţine calorii, kilogramele s-au pierdut foarte rapid, astfel că într-o lună şi jumătate am ajuns la 38 de kg. Am slăbit 10 kilograme, deoarece înainte m-am menţinut la o greutate de 47-48 de kilograme.Eva.ro: Care au fost simptomele cu care te-ai confruntat?
Flavia Apostol: Nu mai aveam aceeaşi energie, îmi desfăşurăm activităţile zilnice cu o mai mare greutate şi nu mai aveam acelaşi tonus. Nu-i mai dădeam organismului ceea ce avea nevoie, de aceea aveam stări de leşin şi o stare permanentă de slăbiciune. Se zice că unul dintre simptomele anorexiei este acela că bolnavul doreşte să fie cât mai slab şi atunci când se uită în oglindă se vede totuşi grăsuţ, iar acest lucru îl determină să se acopere ca să mascheze un eventual surplus în greutate. La mine nu era aşa, eu conştientizam cât de slabă eram, nu-mi doream acest lucru, nu ştiam ce să fac ca să-l îndrept, dar totuşi nu reuşeam să mă hrănesc. Pot să spun că nu am avut simptomele clare ale anorexiei, dar resimţeam stare de epuizare accentuată, seara când ajungeam acasă de la muncă nu mai eram în stare să fac nimic. De multe ori alergam seara şi abia aşteptam să mă culc, pentru că nu mai aveam energia necesară de a face altceva.
Eva.ro: Te-ai gândit vreodată la moarte în toată această perioadă grea?
Flavia Apostol: Îmi dădeam seama că totul duce într-un punct negru. Aş descrie această perioadă ca o închisoare, însă diferenţa între mine şi orice alt deţinut era aceea că deţinutul are o penitenţă de ispăşit şi ştia când e moment să iasă în libertate. În schimb, eu eram într-o închisoare şi nu ştiam când mi se va termina pedeapsa. Putea să se termine în 2 zile, în 3 luni sau niciodată. Mă trezeam dimineaţa şi mă gândeam că o să fiu o persoană normală, o să scap şi o să am obiceiuri alimentare normale. Şi totuşi apărea ceva care mă dădea înapoi şi eram din nou prinsă în acest calvar.Eu sunt un om care iubeşte viaţa, ţin foarte mult la ea şi a fost un adevărat şoc pentru mine să trec prin această experienţă. Dar am refuzat ideea de moarte. Am realizat cât de gravă este situaţia, însă eram convinsă că Dumnezeu nu mă va lăsa şi mă va ajuta să-mi revin.
Eva.ro: Care a fost primul pas pe care l-ai făcut pentru a învinge boala?
Flavia Apostol: Nu am mers la niciun medic, nu eram de acord cu acest lucru. Am acceptat doar să-mi fac analizele de rutină pentru a constata ce carenţe am. Din fericire nu am avut mari deficienţe, deoarece veneam după o perioadă în care avusesem o alimentaţie sănătoasă, chiar dacă mâncam în cantităţi foarte mici. Adică îmi hrăneam organismul şi am ales alimentele hrănitoare, nu mâncăm covrigi, gogoşi şi alte produse nesănătoase care să nu aducă nimic benefic pentru sănătate.Eva.ro: Cum te-au ajutat persoanele din jurul tău ca să-ţi revii?
Flavia Apostol: Am avut norocul să am alături persoane care au ştiut cum să se poarte cu mine, persoane care au ştiut ce să facă. S-au alarmat şi s-au sesizat din primul moment, încă de la primele 2 kilograme pierdute. Mătuşa şi unchiul meu sunt medici, deci s-au alarmat şi din punct de vedere medical pentru sănătatea mea. De asemenea, bunica mea îmi făcea prăjituri ca să mă isptească. Tata mă lua prin magazine ca să văd produse şi să mi se facă poftă. Mătuşa mea mă întreba constat cât am mâncat, prietenul meu îmi dădea cu linguriţa cereale cu lapte. Toată lumea a încercat să mă ajute şi acest lucru a contat foarte mult.Eva.ro: Ce tratament ai urmat?
Flavia Apostol: Nu am acceptat să urmez niciun tratament medicamentos sau psihoterapeutic. După ce am aflat analizele la sânge am luat nişte vitamine pentru copii cu gust de ciocolată, nimic sofisticat. În plus, am început să adun tot mai multe informaţii despre modul în care se poate învinge această boală. Am realizat două emisiuni despre anorexie, am aflat la ce poate să ducă, că poţi să ajungi pe un pat de spital cu perfuzii şi să stai internat câte 3-4 luni, hrănit forţat. M-am îngrozit de acest lucru. Şi atunci am spus că trebuie să fac singură ceva.Eva.ro: La ce tehnici de automotivare ai apelat şi au dat roade?
Flavia Apostol: Am început să-mi fac mici bucurii, să introduc mai multe mese, să mă înconjor de persoane plăcute în jurul meu alături de care să mănânc, să nu mai stau singură şi să mă chinui. Până atunci eu nu mâncam seara, dar am făcut şi acest lucru cu ajutorul prietenului meu, astfel că ajunsesem să mănânc câte puţin din ceea ce consuma el. Mi-am impus să ţin cont de mesele principale, dar între ele aveam gustări, ciocolată, biscuiţi şi astfel treptat mi-a revenit pofta de mâncare. Organismul îşi revine foarte repede, dar trebuie să-l ajuţi şi să-l păcăleşti cu diverse trucuri. Dovada sunt eu care nu puteam să mai înghit nimic, iar în trei săptămâni ajunsesem să poftesc la ciocolată, îngheţată şi alte produse. Am mizat pe produsele la care pofteam înainte, adică dulciurile, pe care le-am evitat multă vreme. Astfel, am crescut treptat consumul de calorii până am ajuns la normal.De asemenea, am acceptat faptul că sunt om, sunt supus greşelii şi că nu am cum să fiu un robot şi să-mi doresc ceea ce nu se poate. Apoi mi-am dat seama că îmi doresc cel mai mult televiziune, iar boala aceasta îmi închidea toate porţile pentru că nimeni nu va băga pe post o persoană cu un aer bolnăvicios. Îmi doresc să public o carte, de asemenea îmi tăiam toate portiţele pentru că aveam nevoie de putere şi credibilitate. Realizând acest lucru mi-am dat seama că trebuie să fac ceva.
Eva.ro: Cum ţi-ai schimbat regimul de viaţă şi dieta zilnică?
Flavia Apostol: Acum mănânc dimineaţa consistent, nu am gustare între micul dejun şi prânz pentru că sunt mereu pe fugă, însă am grijă ca la masa de prânz să consum multe legume pe grătar (vinete, broccoli, conopidă, spanac, mazăre, dovlecei) şi brânzeturi. Apoi mai am o gustare în jur de orele 18:00, după care mănânc cina. Iar între aceste mese, dacă mi-e poftă de ceva mănânc alune sau nuci caju. În alimentaţia mea nu se regăseşte nicio calorie goală, niciun aliment nesănătos. Am recordul personal de a nu mânca niciodată şaorma. Am vrut să încerc, dar m-a oprit mirosul şi am renunţat. Dar, în general nu-mi refuz nicio altă poftă.Eva.ro: De ce ai acceptat să vorbeşti deschis despre anorexie?
Flavia Apostol: După ce au apărut anumite articole în presă fără voia mea, am primit foarte multe mesaje pe Facebook în care anumite fete îmi spuneau că se confruntă cu această situaţie de 3-4 ani. la mine toată problema a durat 3 luni, dar consider că au fost 3 luni de calvar şi chin. Mă întrebam cum rezistă aceste fete pe o perioadă atât de lungă, aşa că am considerat că este de datoria mea să vin şi să spun lucrurile acestea pentru că poate reuşeşsc să ajut măcar o persoană.Eva.ro: Ce vrei să le transmiţi fetelor care au această problemă şi se înfometează?
Flavia Apostol: Mesajul meu ar merge către 3 tipuri de destinatari:1. Către persoanele care au această problemă şi nu recunosc. Atunci când vezi că diferenţa între înălţime şi greutatea ta este una mult prea mare, dar şi că indicele corporal nu este unul normal este clar că trebuie să te alarmezi. Când observi că ai alte obiceiuri alimentare decât cei din jur, nu trebuie să te simţi special, ci marginalizat. Trebuie să-ţi ridici semne de întrebare şi să iei situaţia în mâini. Nu se poate ca masa să-ţi guverneze viaţa, nu se poate să-ţi programezi orarul zilnic în funcţie de mese. Masa e o activitate normală pe care o face tot omul, însă nu înseamnă să faci din asta scopul tău în viaţă.
2. Către persoanele care-şi dau seama că au o problema, dar nu ştiu ce să facă. Majoritatea fetelor au 14-15 ani şi mă îndoiesc că se vor duce la părinţi ca să se confeseze, dar trebuie să ceară ajutorul cuiva. În plus, există şi cazurile în care părinţii vor considera asta un capriciu sau un moft şi nu se vor duce cu ea la medic. Astfel că aceste fete nu vor ştii cui să se adreseze, la psihiatru, endocrinolog, psiholog, nutriţionist. Plus că plimbatul prin spitale nu este agreat de nimeni. În alte ţări există clinici specializate pe această boală care tratează strict această afecţiune, unde lumea se întâlneşte, mănâncă împreună, discută şi dezbat problemele pe care le au.
3. Către familie, apropiaţi care trebuie să înţeleagă că anorexia nu este un moft, nu este dorinţa de a atrage atenţia, ci este o afecţiune. Probabil că se naşte din dorinţa de perfecţiune, vanitate, din dorinţa de a fi mai bun, dar este o afecţiune. Însă, are marele noroc că poate să fie vindecată de către pacientul în sine, nu este precum un ulcer sau altă boală care necesită medicamente şi internare. Nu, ea poate să fie vindecată prin puterea minţii chiar de către pacientul în sine. Oricâtă activitate ai avea zilnic, nu trebuie să uiţi de masă şi să respecţi un orar zilnic pentru că într-o perioadă de stres sau pe fond depresiv poţi să pierzi kilograme mai mult decât ţi-ai dori.
Eva.ro: Care consideri că este modul sănătos de a slăbi?
Flavia Apostol: Multă lume consideră că e foarte greu să slăbeşti, eu nu aş spune lucru acesta. În primul rând dacă vrei să slăbeşti nu trebuie să faci un efort supraomenesc. Este clar că dacă tu ai un meniu de 2500 calorii zilnic şi-l tai brusc la 500 calorii, organismul va avea un şoc, vei pierde un anumit număr de kilograme, după care va fi bulversat şi nu vei mai slabi deloc. Ideea este să înlocuieşti anumite alimente hipercalorice cu variante mai uşoare. De exemplu, în loc să mănânci telemea de oaie sau caşcaval poţi să alegi brânza slabă de vaci, urda sau ricotta. De ce să mănânci covrigi cu caşcaval şi alte produse scăldate în ulei când poţi să mănânci alte lucruri mai sănătoase, de exemplu legume, fructe, nuci, cereale integrale.Cred în teoria că gustul poate fi educat. Trebuie doar să ai informaţii, aceasta este cea mai importantă parte. Citeşte eticheta produsului şi alege-l pe cel cu mai puţine calorii. Contează şi cantitatea pe care o consumi. Nu ai nevoie de diete minune cu nume sofisticate, pentru că acestea sunt dezechilibre. Eu nu am ţinut asemenea diete, pur şi simplu am avut alte alegeri alimentare, dar problema a fost faptul că nu m-am hrănit suficient şi am avut o perioadă mai agitată. De asemenea, apărând pe ecran, am fost puţin obsedată ca să nu arăt plină, deoarece ştiam că televizorul te arată cu 5 kilograme în plus. Pe fondul acesta a apărut anorexia. Este o boală cu recurenţă, nu capeţi imunitate ca după pojar. Sunt conştientă că la un moment din viaţa mea este posibil să reapară, numai că de data aceasta ştiu ce trebuie să fac. Important este să nu uiţi să te hrăneşti, dar nu haotic şi nu alimente nesănătoase.
Posteaza comentariu