Ştiu că fiecare dintre voi, cei care sunteţi preocupaţi să scăpaţi de kilogramele pe care le aveţi în plus faţă de masa voastră corporală normală, căutaţi un sistem, o dietă, o suită de exerciţii fizice care să vă ajute să slăbiţi frumos şi rapid.
Dar mai cred că oricât de importante ar fi aceste două lucruri, să slăbiţi frumos şi să slăbiţi rapid, nu vă este indiferentă starea de spirit, adică moralul pe care îl aveţi atunci când abordaţi un proces de slăbire şi mai ales, cred că nu vă este indiferentă sănătatea voastră.
Şi eu m-am aflat în starea în care eram preocupat să slăbesc frumos şi repede. În acea perioadă căutam cu prioritate soluţii rapide, mergând pe ideea că ceea ce urmează să fac ar avea un caracter temporar, m-ar ajuta să-mi ating obiectivul, iar apoi voi putea să revin la vechiul meu stil de viaţă şi de alimentare.
În trecut, de fiecare dată când abordam un proces de slăbire eram alt om, din păcate într-un sens nu tocmai pozitiv.
Trăiam tot timpul cu impresia că sunt pedepsit. Toţi cei din jurul meu, mâncau ce vroiau, cât vroiau şi la ce ora vroiau. Unii făceau tot felul de excese alimentare şi rămâneau tot slabi. Aveam senzaţia că numai eu trebuia să respect nişte condiţii drastice ca să slăbesc şi ca să mă menţin. Per general aveam un moral destul de slab.Singurele momente de satisfacţie apăreau atunci când pe feţele cunoscuţilor şi aici mă refer îndeosebi la cei care erau preocupaţi şi ei la rândul lor să slăbească, citeam admiraţia sau invidia pentru faptul că eu am reuşit să acţionez şi să am unele rezultate. Deci, per general constatam că starea moralului meu nu era aceea pe care mi-o doream şi fiind de fapt un tip jovial, sociabil, dar în acelaşi timp şi destul de logic şi raţional, am ajuns la concluzia a fi cu moralul în corzi în perioadele de slăbire reprezenta un lucru greşit şi pleca de la felul meu de a vedea întreaga problemă şi de la felul meu de a acţiona.
Gândindu-mă destul de mult la aceste aspecte, am realizat că problema pleca de la un conflict.
Era conflictul care apărea între felul în care mă obişnuisem să trăiesc şi să mă alimetez în general şi felul în care trebuia să trăiesc şi să mă alimentez în perioada de slăbire. Conflictul era definit de lupta psihologică la care eram supus încercând să produc schimbări asupra unor lucruri care deveniseră obişnuinţe, care îmi deveniseră foarte la îndemână, iar unele dintre ele, mă refer aici la obişnuinţa de a mânca anumite alimente, deveniseră chiar o sursă de plăcere reală şi rapidă.Aşa am înteles că spre îngrăşare m-a condus o întreagă serie de obişnuinţe. Am înţeles că mintea mea a fost programată, chiar de către mine însumi, să interpreteze aceste obişnuinţe ca fiind singurele lucruri bune şi plăcute pentru mine, motiv pentru care acestea au căpătat statutul de „Stil de Viaţă“, iar pentru a modifica stilul de viaţă, trebuia să realizez o reprogramare.
Dacă nu v-aţi gândit niciodată până acum la aceste aspecte, nu-i aşa că acum lucrurile încep să apară într-o nouă lumină?
Pe mine m-a ajutat enorm să progresez când am realizat faptul că schimbările pe care trebuia să le aduc stilului meu de viaţă, reprezentau de fapt o Reprogramare.
Principala idee pe care am avut-o şi în jurul căreia a început să se cristalizeze noua perspectivă, a fost ideea că nu eu trebuie să fiu subordonat stilului meu de viaţă ci invers, adică Stilul Meu de Viaţă este aşa cum îl Programez EU.
În acel moment nu ştiam exact cum urmează să fac acest lucru, dar ştiam, simţeam cu toată fiinţa mea că am capacitatea să îl fac.
Dedicându-mă problemei, am reuşit, pe măsură ce a trecut timpul, să înţeleg tot mai multe aspecte legate de procesul de slăbire şi de relaţia care există între Stilul Nostru de Viaţă şi propria noastră Capacitate de a-l modela după propria noastră Voinţă.
Pentru a afla cum am reuşit în timp să-mi reprogramez întregul meu stil de viaţă şi alimentare, vă invit să citiţi, sau dacă aţi citit deja dar încă nu aţi reuşit să treceţi la acţiune, să recitiţi cele 7 Capitole scrise şi publicate de mine.
Aveţi aici link-ul către primul capitol: Capitolul 1.