Capitolul 6 – Principii în alimentaţie, prima parte.

Multe persoane eşuează în demersul lor de a slăbi pentru că se gândesc că tot ce trebuie să facă din punct de vedere al alimentaţiei, se limitează doar la a schimba nişte alimente care îngraşă, cu alte alimente care nu îngraşă.

Dar acest mod de a vedea lucrurile are un dezavantaj major şi extrem de puternic, pentru că de fapt îţi spune să înlocuieşti alimente care îţi plac şi cu care te-ai obişnuit, cu alimente care nu îţi plac şi nici nu eşti obişnuit, lucru care nu este tocmai usor de realizat, pentru că dacă ţi-ar fi plăcut sau erai obişnuit cu ele, le-ai fi mâncat de la bun început şi nu te-ai mai fi îngrăşat. Logic, nu?

Pe mine foarte multe persoane mă întreabă „Ce mănânci de ai reuşit să slăbeşti?“.

Să îţi spun ce mănânc acum, consider că este irelevant şi că nu îţi ofera un ajutor notabil. Ba chiar cred că mai mult ar putea să te încurce.

Spun aceasta pentru că în cazul meu, dacă cineva mi-ar fi spus că voi ajunge să mănânc alimentele pe care le mănânc acum, preparate aşa cum mi le prepar acum, nu l-aş fi crezut.

Sau dacă mi-ar fi spus că pentru a slăbi va trebui să renunţ brusc la alimentele pe care le mâncam atunci şi să le înlocuiesc cu alimentele de acum, cred că nici nu m-aş mai fi apucat de slăbit şi asa se şi întâmplă cu majoritatea celor care doresc sa slăbească.

A înlocui brusc ceva care îţi place cu ceva care nu-ţi place, sau cu ceva faţă de care ai o părere fie şi neutră, conduce clar către eşec.

Ataşamentul multora faţă de ceea ce mănâncă sau faţă de felul cum mănâncă, poate constitui o problemă serioasă când este vorba de slăbit.

Am întâlnit multe persoane care abia aşteptau să se termine perioada de regim ca să poată mânca un anumit produs după care tânjeau şi la care se gândeau mai tot timpul. Alte persoane, când este vorba să renunţe fie şi numai pentru o perioadă la anumite alimente pe care le plac foarte mult, intră într-o stare de amărăciune, de supărare pe toată lumea, devin irascibile şi este foarte greu să le intri în voie.

Pentru a evita asemenea probleme şi pentru a avea succes, schimbarea trebuie să vină treptat şi trebuie să fie adoptată după ce ai realizat Pregătirea Psihologică pe care am conturat-o în capitolele precedente.

Mai mult decât atât, înainte de a te preocupa de înlocuirea alimentelor respective, ar fi mult mai normal şi logic să te preocupe cum să te dezobişnuieşti de acele alimente şi abia apoi să le înlături şi să adopţi altele noi.

O alimentaţie corectă, mai ales când îţi propui să slăbeşti, are două planuri de acţiune.

Primul plan este legat de felul CUM mănânci. Al doilea plan este legat de ceea CE mănânci.

Principiile planului CUM mănânci sunt:

1. Mănâncă Puţin şi Des;
2. Mănâncă la Ore Fixe;
3.

Principiile planului CE mănânci sunt:

6. Îmbunătăţeşte Calitatea Hranei;
7. Adoptă o Alimentaţie Echilibrată;

Într-o primă fază, CUM mănânci este mai important decât CE mănânci. Prin aceasta vreau să spun că înainte de a începe să schimbi alimentele şi modul acestora de preparare, este foarte important să deprinzi un mod de alimentare corect.

De ce? Pentru că modul CUM mănânci influentează major Echilibrul tău Psihologic şi dacă nu îl tratezi cu respectul cuvenit, se va întoarce împotriva ta, chiar dacă în planul CE mănânci faci totul ca la carte.

Să le luăm pe rând.

Principiul 1 – Mănâncă Puţin şi Des

Una dintre cele mai mari, mai bine ascunse şi mai greu de conştientizat probleme de alimentaţie, mai ales pentru o persoană care vrea să slăbească, o reprezintă FOAMEA.

Pare ciudat să discuţi despre FOAME în cazul unor persoane care se confruntă cu îngrăşarea. Probabil mulţi ar fi tentaţi să creadă că persoanele care sunt grase nu au cum să sufere de foame. Ei bine lucrurile nu stau chiar aşa.

Foamea este una dintre cele mai puternice plăgi ale societăţii umane din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Foamea are capacitatea de a trezi în noi instincte şi porniri extrem de puternice şi greu de stăpânit. Ea este adânc ancorată în Psihilcul nostru, iar un lucrul care cred eu că este la fel de important, este faptul că foamea este adânc ancorată şi în Genele noastră. Dar acest lucru pe cât este de important şi de evident, pe atât de mult este ignorat.

Foamea acţionează atât în plan conştient cât şi în plan subconştient.

În plan conştient, senzaţia de foame pe care o simţim cu toţii în anumite momente ale zilei are două cauze. O cauză este întârzierea cu care luăm masa, iar a doua cauză este manifestarea unui reflex dobândit prin obişnuinţa organismului de a primi hrană la o anumită oră.

În plan subconştient foamea se manifesta într-un mod „tăcut“, insesizabil, dar cu potenţial de a produce dereglări şi este cauzată de faptul că organismul nostru solicită un aport de hrană, care pentru el reprezintă materia primă şi energia necesare desfăşurării proceselor biologice.

Se estimează că în corpul uman sunt între 100 şi 200 de miliarde de celule şi că sunt milioane de procese fizico-chimice care au loc permanent la nivel celular.

Astfel, corpul nostru este precum o uzină cu regim de funcţionare permanent. El are nevoie permanent de materie primă şi energie, adică corpul nostru are nevoie permanent de aport de hrană.

Metabolismul nostru se comportă ca un fel de Administrator foarte conştiincios, a cărui activitate se desfăşoară sub semnul preîntâmpinării lipsei de materie primă şi energie.

Cu alte cuvinte, când mănânci rar şi mult, nu este bine deoarece corpul tău sesizează că pe perioade lungi ai lipsuri în alimentarea cu materie primă şi energie şi astfel, îşi încetineşte activitatea pentru a conserva resursele de care dispune şi îşi măreşte automat disponibilitatea de a crea stocuri.

Când mănânci des şi porţii mici este cel mai bine, pentru că astfel corpul tău sesizează că primeşte la timp resursele de care are nevoie, lucru care-l determină să accelereze activitatea şi să scadă predispoziţia de a stoca.

Precizez, înainte de a trece mai departe, că metabolismul are un comportament care este determinat de tipul somatic. Deci tipul somatic îţi arată ce tip de metabolism ai. Astfel dacă te încadrezi la tipul somatic Endomorf (cum este cazul meu) înseamnă că ai un metabolism cu o activitate redusă şi cu predispoziţie de a crea stocuri.

Dacă sari peste mese, foamea ca senzaţie fizică poate dispărea pentru vreo câteva ore, dar va reveni mai puternic, se acumulează la nivel psihologic şi sigur se acumulează şi la nivel subconştient. Astfel, când vei avea ocazia să mănânci, vei băga în tine ca spartu’. Psihlogic eşti montat ca atunci când s-a acumulat foamea, să cumperi sau să-ţi prepari hrană într-o cantitate mult prea mare faţă de nevoia fiziologica a momentului. Fiind pus în faţa unei cantităţi mari de mâncare, ai tendinţa să nu laşi rămăşiţe şi astfel mănânci dintr-o dată mult mai mult decât ai nevoie, acest lucru contribuind şi la creşterea în volum a abdomenului.

Concluzia: nu sări peste mese, Mănâncă Puţin şi Des! Fă în aşa fel încât să nu-ţi fie foame niciodată.

Recomandabil este să ai între 5 şi 7 mese pe zi.

Mănâncă Puţin şi Des are următoarele avantaje:

● accelerează metabolismul grăbind arderile;
● micşorează disponibilitatea organismului tău de a stoca grăsime;
● contribuie în mod esenţial la reducerea volumul abdomenului, deci te ajută să scapi de burtă;
● te face să te simţi mai uşor şi mai vioi;
● elimină starea de somnolenţă pe care o ai de obicei, după ce iei o masă copioasă.

Principiul 2 – Mănâncă la Ore Fixe

Importanţa principiului de a mânca la ore fixe, este dată de nevoia de a distribui cât mai eficient pe parcursul unei zile, materia primă şi energia de care are nevoie corpul tău.

Pentru cine mănâncă o dată sau de două ori pe zi nu prea mai contează dacă se abate o jumătate de oră, o oră, sau chiar 2 ore faţă de ora la care s-a obişnuit să mănânce, pentru că oricum se alimentează defectuos.

Însă când eşti interesat să slăbeşti şi adopţi o alimentaţie bazată pe principiul „Mănâncă Puţin şi Des“, pentru că vei avea între 5 şi 7 momente pe zi în care vei lua masa, este recomandabil să nu te abaţi de la orele stabilite.

Astfel, dacă vei opta pentru varianta cu 5 mese pe zi şi un inteval de timp între ele de 3 ore, poţi avea un program asemănător cu următorul:

08:00 – Micul dejun (masă principală)
11:00 – Masă intermediară (gustare)
14:00 – Prânz (masă principală)
17:00 – Masă intermediară (gustare)
20:00 – Cină (masă principală)

Planifică dinainte orele la care vei mânca şi ce anume vei mânca la fiecare oră.

Înainte de a trece la următorul principiu, este momentul să îţi prezint trei lucruri foarte importante care sunt în strânsă legătură cu primele două principii Mănâncă Puţin şi Des şi Mănâncă la Ore Fixe:

Apa – Trebuie să bei apă tot după principiul puţin şi des. Motivele sunt aceleaşi ca la alimente. Pentru susţinerea proceselor biologice, corpul nostru are nevoie în permanenţă de apă. Astfel, pe un anumit interval de timp este nevoie de o anumită cantitate de apă.

Dacă bei apă rar, metabolismul va încetini procesele biologice pentru a le corela cu cantitatea de apă disponibilă la momentul respectiv. Când bei apă rar, apare setea şi la momentul când vei bea, vei bea mult mai multă apă decât ai nevoie pe moment, exesul fiind eliminat.

Apa băută câte puţin şi des îţi accelerează metabolismul grăbind arderile, deci favorizează slăbirea.

Porţiile – Când mănânci puţin şi des trebuie să fii atent la porţii. Nu cred că este necesar să discut în detaliu despre porţii, dar un lucru este clar şi logic, porţiile nu mai pot fi la fel de mari ca atunci când mănânci o masă sau două pe zi, de aici şi formularea „Mănâncă Puţin şi Des“.

„Bine, bine dar CUM fac să ştiu cât de mari să fie porţiile?“ – ar putea să fie o întrebare corectă.

În ceea ce mă priveşte nu am cântărit niciodată porţiile, dar sunt două modalităţi pe care le recomand.

Prima modalitate de a porţiona hrana pe timpul unei zile, este să afli ce cantitate de alimente ingerezi într-o zi şi să o împarţi la numărul de mese. La Capitolul 4 – Confortul Psihologic am vorbit despre Cântărirea pe un interval de 24 ore. Această modalitate de auto-monitorizare îţi poate fi de folos şi pentru a realiza porţiile.

A doua modalitate reprezintă modul în care am realizat eu porţionarea. Imediat cum am început să mănânc după principiul Puţin şi Des, la fiecare masă urmăream momentul în care simţeam că stomacul are suficientă hrană şi cum începeam să simt cât de puţin că se măreşte, că se îngreunează, mă opream din mâncat, indiferent cât mai rămânea în farfurie, evitând astfel să îl umplu până la refuz. În primele două săptămâni am avut surpriza să constat că restul de hrană, din punct de vedere cantitativ, reprezenta cam jumătate din ceea ce îmi pregăteam să mănânc.

La început, restul de hrană îl ambalam şi îl conservam la frigider, cu scopul de a-l consuma la următoarea masă, sau chiar între mese dacă cumva mi se făcea foame.

Aici aş vrea să fac o precizare suplimentară. În primele luni de la adoptarea acestui fel de alimentare, pentru că mâncam mai puţin la fiecare masă, mă confruntam cu o revenire a senzaţiei de foame înainte de ora programată. Acest lucru l-am rezolvat luând mici gustări între mese.

Mâncatul între mese – Mâncatul între mese nu este un lucru rău, ba aş zice că este chiar salutar în cazul în care ai foarte multe kilograme peste masa ta corporală normală şi atât timp cât se limitează doar la nişte gustări mici, dar atenţie, poţi avea această practică a mâncatului între mese numai in perioada în care vei deprinde Principiul de a Mânca Puţin şi Des.

Aşa cum am precizat în paragrafele anterioare, mâncatul între mese te va ajuta să rezolvi o problemă care poate apărea când reduci cantitatea de hrană de la o masă, care este o problemă pur psihologică şi anume revenirea senzaţiei de foame la un anumit timp după ce iei o masă care, din punct de vedere cantitativ, este mai mică decât mesele cu care erai obişnuit în trecut. Oricum mâncatul între mese va trebui să îl elimini pe măsură ce te apropii de masa ta corporală normală.

Când mănânci rar şi mult, obişnuieşti mentalul cu ideea că îţi este necesar să mănânci mult la o masă. Reducând cantitatea de hrană de la o masă, mentalul tău va riposta pentru că nu se mai respectă condiţia cu care a fost obişnuit şi astfel poate apărea senzaţia de foame chiar şi la scurt timp după ce ai luat masa.

Dar dacă te-ai pregătit psihologic în prealabil şi eşti consecvent, mentalul tău va fi „reprogramat“ şi astfel problema revenirii senzaţiei de foame la scurt timp după ce ai luat masa, va dispărea.

- Continuarea in articolul următor -

Facebook:
http://www.facebook.com/andreicatalin.stefanescu.5