Dulciurile si depresia

E vara, vreme torida, e si vacanta si tentatia bauturilor racoritoare dulci, dar si a inghetatei devin greu de refuzat. Si nu ne refuzam tratatia, ca doar un desert nu poate sa ne faca chiar asa un mare rau.

Dar, din pacate, lucrurile nu se opresc la o mica gustare, ci atunci cand ne saturam. Apoi apare vinovatia si daca fenomenul se repeta constant, se instaleaza si depresia. Si astfel se intra intr-un cerc vicios, din care se iese doar cu ajutorul propriei vointe, cel putin intr-o prima faza.

Si ce-i drept in vacanta, vointa si autocontrolul sunt ceva mai amortite. S-a constatat ca dulciurile pot fi cauza unei depresii, insa ele se consuma adeseori si pentru a trata depresia.

Studiile arata ca zaharurile stimuleaza formarea serotoninei (hormonul senzatiei de bine) si, de aceea, consumul de dulciuri este de fapt o incercare de auto - vindecare a propriei depresii. Este clar evidentiat faptul ca proteinele si grasimile scad nivelul serotoninei iar carbohidratii cresc acest nivel.

Se pare ca este foarte important indicele glicemic al glucidei consumate: cu cat acest indice e mai mare (adica produce cresteri cat mai mari ale glicemiei), cu atat se produce mai multa serotonina. Iar in aceasta categorie de dulciuri intra, bineinteles, si ciocolata. In compozitia ciocolatei s-au izolat o serie de alcaloizi care se pare ca sunt responsabili de secretarea abundenta de serotonina dupa ingerarea de ciocolata. Si se presupune ca la baza "cioco-holismului" (dependenta de ciocolata) se afla explicatia legata de deficienta de serotonina a persoanei consumatoare.

Din nefericire, indulgenta repetata in ceea ce priveste consumul de dulciuri poate fi sursa cresterii in greutate, a vinovatiei si a depresiei care se poate dezvolta. De cele mai multe ori, acest comportament alimentar, care include in mod regulat zaharul in dieta, trece neobservat si abia cand cantarul si hainele semnalizeaza o crestere ponderala insemnata, se iau masuri (in cele mai fericite cazuri).

Pentru a nu se ajunge in aceasta situatie si pentru a avea in permanenta controlul asupra etapelor prin care trecem, este necesara o auto-evaluare obiectiva si continua.

Asadar, trebuie constientizat cu realism gradul dependentei de dulciuri (imi permit un desert o data pe saptamana sau zilnic sau de 3 ori pe zi?) si in functie de acesta trebuie gasita solutie la aceasta problema (de la simplul exercitiu de vointa si pana la ajutor medical).

Exista si situatii in care apetitul pentru dulciuri este stimulat de diverse substante medicamentoase (medicatia antidepresiva). Tot prin intermediul medicamentelor, apetitul pentru alimente, in general poate fi stimulat, de aceea trebuie discutata cu medicul orice problema legata de comportamentul alimentar, inainte de prescrierea oricarui medicament.

Este necesara, de asemenea, realizarea alimentatiei emotionale; in momentul in care ne surprindem ciugulind ceva, desi nu ne este foame, trebuie sa ne intrebam care este motivul pentru care o facem: placere, plictiseala, singuratate?

Mai sanatoasa si chiar mai placuta ar putea fi o baie calda cu multa spuma si rasfoirea unei reviste preferate. Prin urmare, trebuie exersata distragerea atentiei de la mancare si concentrarea pe alte preocupari care fac placere. Si nu trebuie uitata miscarea si exercitiul fizic regulat care stimuleaza formarea de endorfine, substante care imbunatatesc starea generala.

Pofta de dulce este cea mai puternica atunci cand exista senzatia de foame. Important este ca atunci cand se instaleaza senzatia de foame, sa se manance, insa sa se manance sanatos. Apa este si importanta pentru ca de multe ori starea de deshidratare este confundata cu foamea. Haideti sa bem apa proaspata!

Si mai este ceva important: straduieste-te sa ai o dieta sanatoasa, sa eviti excesul de dulciuri, insa, daca o data s-a intamplat ca vointa sa fie mai slaba decat tentatia, nu-i nimic, fruntea sus si de la capat. Corpul nostru ne cere sa fim doar buni cu el, nu perfecti.