Aloea este o planta din familia Liliaceae, a carei inaltime variaza de la 10 la 100 de cm si care prezinta modificari morfologice asemanatoare cactusilor. Originare din zone calduroase si secetoase, plantele suculente - din care face parte si aloea - au frunze groase, protejate de un strat ceros care le impiedica sa piarda apa prin transpiratie.
Se cultiva si se inmultesc usor, formand adevarate "colectii decorative". Varietatea Aloe arborescens are tulpina viguroasa, inalta de 50-100 de cm. Frunzele cu nuante albastrui, suculente si cu ghimpi pe margine, apar in varfurile lastarilor.
Aloe aristata este o planta mica, sub forma de rozeta si cu pete albe, asemanator unor negi. Aloe arici (Aloe humilis) are frunze cu spini albi pe margine si flori rosii ca niste clopotei. Alte varietati de aloe sunt: Aloe saponaria, cu frunze verzi cu dungi albe, si Aloe variegata, cu frunze lungi si ascutite.
Plantele suculente cresc incet si incep sa infloreasca dupa 2-4 ani de la plantare. Au mare nevoie de lumina, de aceea ele trebuie asezate la fereastra (de preferat, la cele pozitionate catre sud). Vara, e bine sa tinem plantele in balcon sau gradina, sub lumina soarelui si la caldura. Iarna, poate sa fie racoare in camera in care tinem plantele, dar neaparat sa fie lumina.
Temperatura din camera si umiditatea scazuta impun plantei o perioada de repaus. Nerespectarea acestui repaus duce la lipsa florilor. Udarea plantelor se produce doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa, mai ales iarna, poate duce la distrugerea plantei. Aerisirea spatiului in care sunt tinute plantele este si ea importanta, dar fiti atenti ca iarna sa nu se produca curenti de aer.
Pamantul in care se cultiva plantele trebuie sa fie suficient de poros si cu reactie neutra. Combinatia preferata de sol este: pamant de frunze, turba fibroasa si nisip. Recomandat este ca ghiveciul in care se afla planta sa aiba gauri de scurgere pentru apa suplimentara.
Inmultirea se face prin butasi in perioada mai-iunie. Butasii se planteaza imediat la 2 cm adancime, in pamant nisipos, si sunt tinuti la caldura si umbra cateva zile. Mutarea in ghivece se face dupa aparitia radacinilor.
Nu trebuie omisa curatarea frunzelor de praf, cu o pensula care sa nu afecteze planta. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.
Aceasta familie de plante este rezistenta la boli si daunatori, dar neglijenta poate duce la micoza (mucegai cenusiu) sau la invadarea plantelor de catre paduchi testosi sau paianjeni rosii. Plantele atacate se trateaza cu pesticide. Din aloe se extrag substante folosite adesea in industria produselor cosmetice sau medicamentoase.