In urma cu un an tot ceea ce traiesc acum mi-ar fi parut un vis.
Azi chiar traiesc, e tot un vis dar realitatea este suficient de presanta cat sa imi dea din cand in cand cate un ghiont. Ar fi si greu sa nu ma trezesc, sunt cat o gogoasa si mi se pare ireal ca sunt insarcinata? Matei face sac de box din pantecul meu si eu visez? Este izbitor de real dar e cel mai frumos vis... chiar daca nu totul e ca la carte.Credeti ca nu exista si parti neplacute? Ei bine, exista! Nu iti e usor sa fii ametita in orice moment al zilei; sa cobori din taxi inainte de a ajunge la destinatie doar pentru ca deodorantul de masina iti provoaca greata; sa vezi ca, in ciuda lotiunilor-minune, vergeturile iti brazdeaza sanii si se intind ca o panza de paianjen; sa mergi la toaleta des si chiar sa fii nevoita sa o faci la 30 de minute dupa ce a inceput filmul la cinema si sa mai ai si locuri la mijlocul randului; sa nu iti gasesti o pozitie in care sa reusesti sa adormi iar, dupa ce ai reusit, te trezesti pentru ca bebe tocmai ti-a dat un „sut”; sa nu poti sa iti legi singura sireturile; sa mergi leganandu-te ca o gasca; sa nu poti sa dormi din cauza ca ai arsuri pe gat; sa te misti din ce in ce mai greu sau chiar sa fii nevoita sa nu te mai misti deloc si sa stai la pat...
Toate acestea sunt deranjante...
dar le uit in secunda imediat urmatoare, dupa care devin amintiri deosebit de placute.Cel mai neplacut lucru este faptul ca, uneori, cei de langa mine se comporta ca si cand sarcina ar fi o boala. In momentele astea mi-as dori sa ii vad pe toti insarcinati... atunci nu se vor mai purta ca niste nestiutori.
Eu ma simt minunat... si, chiar daca iau medicamente, tot nu sunt bolnava, le iau pentru a-mi usura viata alaturi de bebe cel nazdravan. De la o jumatate de Gynipral la 6 ore ma simt mai bine si nu am nici palpitatii, dar problema cu agitatia lui Matei nu s-a rezolvat. Pastilele ma calmeaza pe mine, nu si pe el... el e in continuare la fel de jucaus.
Incep sa fiu nerabdatoare sa il vad. Nu-mi doresc sa nasc mai repede, desi abia astept. Sunt curioasa cum arata: seamana cu vreunul dintre noi? E simpatic? O sa fie cumintel sau o sa fie un neastamparat? Vreau sa treaca mai repede urmatoarele doua luni, sa iasa si bebe afara si sa ne distram impreuna. O sa mai copilaresc o data cu ocazia asta... abia astept sa mancam impreuna mar cu biscuiti!
Dar simt ca lunile astea vor trece cel mai greu, mai ales ca nu am altceva de facut decat sa le contorizez...
sunt ca un soldat care isi numara AMR-ul zilnic.Exercitiile de viata ale copilului
Este un lucru minunat ceea ce ti se intampla! Savureaza aceste momente unice pentru primul tau copil!
Iata ceea ce-ti pot explica, din punct de vedere psihologic.
Pentru ca sa poata exista si mai ales sa se poata dezvolta,viitorul nou-nascut trebuie sa se prezinte cat de cat "echipat" pentru noile relatii cu noul univers: cel dinafara. De aceea, inteleapta natura dezvolta cu mult inainte mecanismele care pun in miscare afectele primare: placerea-neplacerea.
Nu este o noutate sa spun ca fatul, in viata intrauterina, reactioneaza prin miscari de intensitati diferite la neplacere (disconfort) produse fie pe calea unei suferinte fizice- eventual alimentatia gresita a mamei, stare de toxicitate, eventuale boli ale gravidei etc. fie pe calea unor"trairi afective", psihice, specifice : tristetea, frica, spaima, supararile mamei, oboseala acesteia de exemplu, care-l fac sa reactioneze.
Mama la randul ei, intr-un "exercitiu" de devotament matern suporta cu stoicism "nazdravaniile" micutului "fotbalist".
In aceeasi idee, acelasi fat poate avea capacitatea de a se "destinde", adica de a "incerca" si starea de confort -"de bine" - atunci cand "simte" o melodie, de exemplu, de un anumit tip cu care ocazie i se transmit anumite frecvente de vibratii placute, prin intermediul tau si a starii afectiv-emotionale pe care ti-o creaza melodia.
De aceea, este foarte important pentru starea fatului dar si a ta, in acelasi timp, sa descoperi ceea ce-l linisteste precum si ceea ce-l agita.. Atunci stii precis ceea ce trebuie sa faci pentru a-i crea, ca o mama buna, tot confortul intrauterin, protejandu-te si pe tine in acelasi timp.
Legaturile fatului cu lumea intrauterina si extrauterina au deci si un halo afectogen .Se produce un anumit fel, special, de comunicare reciproca, intre tine si fiu, un fel de feed-back "biopsihologic".
Comentarii (8)
Acum 9 ani am tinut neaparat la am un control medical deoarece aveam sangerari neregulate. Surpriza a fost mare cand am aflat ca sunt insarcinata in 11 saptamani. in tot acel timp lucram - aveam un servici cu foarte mult de munca, eram studenta - mergeam la cursurile de zi, am facut sport de 2 ori pe saptamana ( aerobic si inot). Timpul liber nu avem, ritmul vietii mele era foarte alert. Cand prietenii ma intrebau ce fac toata ziua Pe tot parcursul sarcinii totul fost normal la serviciu si la cursuri. Si m-am ingrasat doar 6 kg. Am nascut normal fara nici o anestezie, o fetita de 3,1oo Kg la termen dupa doar 3 ore de contractii. Fetita este foarte sanatoasa cu voia Domnului. Dar acum fac fata cu greu celui de al doilea copil. M-am simtit rau si dupa o vizita la medic si dupa analize am primit vestea ca astept un copil si am cam 3 saptamani. Nu pot sa dorm, nu pot sa merg mult, nu pot sa stau mult in picioare. Daca inainte modul meu de viata nu s-a schimbat datorita sarcinii, acum totul graviteaza in jurul ei. Nu ma consider bolnava, dar nici nu am acel tonus de acum 9 ani.
...nu am niciuna :)) POate secretul consta in faptul ca am folosit NUMAI ulei de masline extravirgin, fara nici un fel de creme mult laudate. In fiecare seara un intreg ritual: cremuirea, intinderea pe prosopul de sacrificiu goala (respectiv doar cu uleiul pe mine), asteptat pana intr-o ora si abia apoi imbracat pijamaua. Rezultate minunate: zero vergeturi!
Cum sa incep?... nu ma veti crede!!! Gravida ca mine...sa tot fie toate: nu am avut dreri, nu am luat absolut nici un medicament, in afara de vitamine, bineinteles, nu am avut nici o contractie, am avut vreo 3 greturi prin luna a treia :)), nu m-am ingrasat decat vreo 16 kg in total, am mancat ce am vrut, fara exceptie, nu m-a lovit bebeul cu piciorutele niciodata la modul deranjant, am dormit toate noptile, inclusiv cea dinaintea nasterii (normale, cu anestezie epidurala deci numai cu amintiri placute), am calatorit mii de km cu masina, am mers la servici pana in luna a opta inclusiv si.....sa continui? Am un fiu splendid de 3 luni. Nu ma urati :)) dar nici cand mi-a spus doctorul ca voi naste sambata, eu sambata nu simteam nici un fel de durere sau contractiile renumite. Si ca un plus peste plus...bebeul meu e un inger de cuminte ...deja doarme de la 23 la 8 dimineata de pe la varsta de o luna jumate . Ce sa fac....nu vreau sa il laud, dar nu ma pot abtine :)))) Sa fie la fel pentru cat mai multe!!!
Eu sunt fericita posesoare a unei burtici cu fetita inauntru. Se va naste in mai si o va chema Maia- Stefania. Am decis sa scriu aici pentru ca mi-a placut titlul: sunt insarcinata, nu bolnava! Pe tot parcursul sarcinii am luat 3 pastile de paracetamol- si un sirop de tuse- deh, n-am reusit sa ne ferim complet de raceala iernii care la noi nu se mai termina! Nu no-spa si nici alte medicamente cu nume ciudate.... nimic! N-am varsat nici macar o data, desi- prin primele luni, de la mirosurile urate parca stateam mai-mai sa izbucnesc! Si in perioada aia si ceapa si usturoiul- dealtfel mult adorate- erau mirosuri urate!Nu m-am ingrasat excesiv (am luat vreo 13 kg si toate-s pe burta.... ca in rest nici nu se vede ca suntem 2 pe un trup), n-am vergeturi- doar mi se mai umfla cateodata picioarele cand stau prea mult in picioare si stau!... inca dorm bine noaptea- desi imediat Maia vine afara sa ne cunoastem! E drept ca ma trezesc de 2-3 ori pe noapte fie pt pipi, fie pt ca d-ra are chef sa-i dea picioare in rinichi lui taica-sau (dorm pe o parte si il tin in brate)... si atunci se trezeste si el si o "ameninta" ca o trage de codite sau ca o musca de fundic daca nu se potoleste! I-am simtit miscarile inca inainte de 4 luni- desi e prima sarcina... si cred ca m-am obisnuit cu tumbele ei... pot dormi si daca d-ra face balet in miez de noapte! Rudele ma ameninta ca voi naste in masina sau la birou sau... cine stie pe unde!!! De cand e in burtica nu cred ca am petrecut mai mult de 5 weekend-uri pe langa casa. Si am purtat-o sistematic km lungi- si in tara si in afara tarii, adesea lucrand in weekend-urile petrecute in deplasare. Am avut grija sa papam si sa ne odihnim suficient... atata tot. Si... partea amuzanta este ca ma intreaba unele persoane: "Cum te simti? Asa- si-asa, nu?!" Iar raspunsul meu e NU! Nici un asa-si-asa!!! ma simt extraordinar!!!! Sunt INSARCINATA NU BOLNAVA!!! Voi aduce imediat pe lume o scumpilica sturlubatica si sunt cea mai fericita!!! Am scris aceste randuri tocmai pentru cele care nu au avut inca sansa sa traiasca minunea de a avea in burtica un bebeu! Va doresc sa aveti o sarcina la fel de usoara si minunata ca a mea! Nu e nimic asemanator cu boala! E o stare de bucurie nesfarsita, iar micile discomforturi sunt parca asteptate si firesti... si esti dispusa la mult mai mult pentru piciulica ce da din piciorute inauntru! Bebe frumosi si sanatosi! Pupam
ti-am citit articolele si m-am amuzat tare mult dar stii de ce? m-am regasit in fiecare rand, cu toate cele... gynipral, no-spa, contractii, bebe nazdravan, chiar si spitalizari ca sa nu mai zic de concediile medicale istovitoare pe care alta data mi le doream si cand am fost nevoita sa stau luni de zile in pat, mai mult in primul trimestru, am innebunit!!! Parca si sa spal geamuri sau sa dau cu aspiratorul ar fi fost mai cool desi sotul meu, amabil peste masura, ptr prima oara a pus mana pe aspirator doar ca sa ma vada ca pe un bibelou in varful patului si uite ca nu m-am putut bucura de asa premiera in viata noastra de familie:))) Deci nu ti se intampla nimik iesit din comun acum pentru starea in care te afli:)) Eu ca o proaspat mamica a unei fetite de 4 luni jumate pot sa-ti spun ca aceasta perioada cu toate "minunatiile" ei este partea cea mai usoara si chiar funny:)) lasand faptul ca te simti ca un balon cu aer care sta sa expulzeze si nu-ti gasesti nicio pozitie confortabila in care sa poti sa dormi o ora fara sa te trezesti la fiecare jumatate sau chiar sfert de ceas in noapte tarzie ptr ca te impinge bebe sau ca ai o contractie, sau ca ti-a amortit nu stiu mai ce, sau ca faci pipi si ai vrea sa te tii ca ti-e lene sa te dai jos din pat dar totusi nevoia e mult prea strigenta ca sa te risti, sau ca parca iti vine stomacul in gat de la arsuri.. sau... sau... sau... sau... lista e inepuizabila.. si stai sa vezi cum or sa fie ultimele 2 luni .. ziua buna se vede de dimineata si cum el e nazdravan nu o sa fie altfel in viata extrauterina singurul confort o sa fie ca vei scapa de burta care parca te trage in jos, te vei misca mai elegant si yupiii... poti sa dormi din nou pe burta si cam atat!!! dar ce nenorocire, ce te faci cu kg in plus?! ai vrea sa plece ca din senin si totusi ele insista sa mai stea pe tine inca alte 6-9 luni ceea ce te cam frusteaza ca nimik nu te mai cuprinde iar hainele de gravida devin cam curgatoare.. o investitie intr-o noua garderoba nu-ti prea vine sa faci ca zici ca asa te motivezi sa ajungi mai repede in blugii dinainte la ce spt o sa nasti si cine e persoana care-l va trage de urechi pe nazdravan din pantecele tale? apropo de asta e cel mai emotionat moment din toate cele traite vreodata, clipa cand o sa-i auzi glasciorul si o sa ti-l aduca sa te miroasa si sa va cunoasteti:).. daca iti face cezariana sa alegi varianta cu anestezie locala sa fii constienta ptr ca asa moment nu trebuie ratat in viata unei mame!!! te pup si AMR placut:)
Imi inspira multa curiozitate,vreau sa citesc cat mai mult si sa aflu cat mai multe,ma intereseaza totul despre copii ca ma 19 ani shi sunt curiosa iar cat de curand voi aduce si eu pe lume o noua viata.
Imi plac foarte mult aceste articole, nu am trecut prin aceste ipostaze,inca nu stiu cum este senzatia sa ai un bebe in burtica asa ca nu pot sa va impartasesc din propria experienta...dar,am vrut sa va spun ca sunt mandra ca autoarea acestor articole este prietena mea ,este o fata deosebita iar in curand va fi o mamica deosebita si ii urez pe aceasta cale sa aiba parte de toata fericirea din lume si de o nastere usoara...abia astept sa imi cunosc ''nepotelul'',pe Matei. Imi este dor de voi! Va pup!
Draga Vivi, daca imi ziceai acum un an la facultate ca o sa citesc articolul asta scris de tine... eram la fel de surprinsa ca si azi. Nu mi-a venit sa cred cand te-am vazut in poza. Ce-i drept arati de-a dreptul fericita si sper sa fii cel putin la fel si in continuare alaturi de 'bebe nazdravan'.
Posteaza comentariu