Of... iar intampin o mare problema in existenta mea de actuala gravida – viitoare mamica. Copilul meu nu se va bucura de confort inca din prima zi ca in filmele americane. Nu va avea camera lui extravagant decorata, va sta cu noi in dormitor. Dar, daca sta cu noi in dormitor, nu poate sta si cu noi in pat. Trebuie sa ii cumparam patut. Simplu pana aici, nu? Asa am zis si eu. Si cand am inceput sa ma documentez am descoperit ca exista atatea modele cu atatea accesorii incat m-am zapacit. Era mai bine pe vremea comunistilor: se gasea un singur model si il cumparai fara nicio remuscare ca poate maine vei gasi altul mai bun si mai frumos. Ei bine, eu am capul calendar deja. Sa iau patut din lemn? Cu sertar sau fara? Cu laterale fixe sau? Cu baldachin? Sau patut pliant cu toate accesoriile incluse? Sau sa iau fara masa de infasat si e mai ieftin?
Daca tin cont de simtul meu estetic (asa rahitic cum e el) as zice ca in dormitorul nostru se potriveste un patut din lemn de culoare deschisa. Dar inca n-am ajuns in punctul in care sa fac achizitii din ratiuni estetice. Cand voi castiga intr-o luna cat castig acum pe an, voi face si asta. Deocamdata, in achizitionarea patutului, primeaza statutul de melc pe care parintii bebelusului il detin. Matei nu va sta prea mult timp in Bucuresti, va oscila intre Oltenia si Sinaia (la bunici) si in cazul acesta avem nevoie sa fim ca melcul: cu toata casa in spate. De aici rezulta ca patutul pliant este ideal pentru noi, mai ales daca se va obisnui sa doarma in patul lui. Pana aici am clarificat tot!
Dupa toate acestea urmeaza problema calitatii si rezistentei in timp, adica: lemnul sau textila? Hm... Pe de alta parte, cat timp va avea Matei nevoie de patut? Si in punctul acesta eu ma impotmolesc, nu stiu ce sa mai aleg. Dragul meu Matei, daca ai sti cate probleme imi faci si inca nici nu te-ai nascut...
Inca mai sondez terenul, nu dau buzna in magazine. Mai astept, am tot timpul din lume. Am tot timpul din lume? Imi place ca sunt detasata, de parca nici n-ar trebui sa nasc peste o saptamana sau doua. Oricum, am vazut si in filmele de actiune: cand sunt cu pistolul la tampla oamenii ridica mainile si se predau. De cateva zile stau si eu cu mainile sus, m-am predat! Nici nu mai caut varianta castigatoare si nici nu imi mai fac probleme ca nu am patut... am sa merg mai departe cu valul pe principiul tipic romanesc „ce-o fi, o fi”.