© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Făcusem un drum lung şi am murit puţin înainte să ajung la tine
Anii s-au strâns în pletele mele, iar tu mă aşteptai. Ce dovadă de dragoste mai doream? Niciuna. Speram să te îmbrăţişez, iar memoria mea tulbure să-ţi regăsească vigoarea
Te-am redescoperit. Erai ca o mare liniştită, fără vânt. Aşteptai să te admir, să mă odihnesc la ţărmul tău. Era atâta lumină în jur, era răcoare, iar cerul nesfârşit îmi liniştea inima îmbătrânită. Făcusem un drum lung. Anii s-au strâns în pletele mele, iar tu mă aşteptai. Ce dovadă de dragoste mai doream? Niciuna. Speram să te îmbrăţişez, iar memoria mea tulbure să-ţi regăsească vigoarea. Tu ai rămas neschimbată. Acelaşi zâmbet firav în colţul gurii, aceeaşi privire adâncă.
paul-teodorescu
Posteaza comentariu