Cei mai mulţi dintre noi sunt distruşi de o despărţire. Chiar şi o banală ruptură de colega de clasă din liceu provoacă adevărate drame. Imaginaţi-vă ce dezastru generează un divorţ care apare după o relaţie de cel puţin un deceniu.
Chiar dacă el e cel care decide ruptura din diferite motive cum ar fi plictiseală, depresie, violenţă domestică, îmbătrânire, sărăcie, bogăţie sau alte provocări ale vieţii, bărbatul îşi revine mult mai greu. În mod straniu, înainte de a provoca o astfel de criză, simte că nu-i va face prea bine faţă şi dă înapoi. Evită să ia decizia finală şi prin vorbe sau comportament o determină pe parteneră să pună piciorul în prag. Aici, e o mare capcană. Neluând el decizia finală, efectiv încearcă să evite povara sentimentului de vinovăţie. Şi nu e puţin lucru. Dar nu va reuşi pe deplin.
E o mare iluzie. Dacă partenera lui e atrăgătoare, corectă şi ţine la el îi va fi cu atât mai greu să facă un asemenea pas.
Şi bărbaţii au suflet. Cum percepe el divorţul şi de ce-l caută cu lumânarea?
Cei care pleacă, de cele mai multe ori, cred că pot începe o viaţă nouă, dar, de fiecare dată, sfârşesc în acelaşi punct
paul-teodorescu