Separarea ca stare de criza a cuplului

Poate ai trecut printr-un divort. Poate intr-un fel sau altul ai pierdut un partener candva. Este o experienta normala in aceasta viata in care relatiile nu sunt reglementate de nici o lege a statului sau a vreunei comunitati. Este o consecinta a unei structuri sociale care urmareste in esenta individul si individualul.

Ma refer mai mult la societatea europeana decat la cea romaneasca care poarta inca amprenta structurilor de tip "comunitate". Dar si in Romania pasii spre individual sunt evidenti.

Daca divortul nu mai este o stare blamata de comunitate aceasta nu inseamna ca el nu produce suferinta si o stare de criza pentru fiecare persoana implicata - atat pentru cel care il initiaza cat si pentru cel care il suporta. Problema separarii intr-un cuplu nu este valabila numai pentru cuplurile care au trecut prin urarile de "casa de piatra", rochie de mireasa si nunta cu dar, ci si pentru cele care se bazeaza pe adeziunea partenerilor. Separarea intr-un cuplu este o problema care devine importanta cand partenerii nu se mai inteleg sau exista alte motive.

Am observat din activitatea mea, confirmata de altfel de mesajele primite de la voi, ca cele mai dese probleme de cuplu care ajung in atentia psihologilor si psihoterapeutilor sunt cele legate de separarea cuplului. Aceasta introducere are rostul sa iti spuna ca separarea este o problema care necesita atentia ta pentru a o putea trece cu bine. Si mai este ceva - divortul poate fi prevenit. Evident, cand este cazul.

Sa intelegem insa lucrurile la modul lor firesc - ceea ce se naste si dispare. Este o lege pe care nimic si nimeni nu o poate nega. Cuplul tau a fost creat si va disparea la randul sau. Singura problema este cand - dupa 120 de ani petrecuti impreuna sau la cateva zile dupa constituirea lui? Ca urmare iti propun sa acordam atentie acestei probleme - a separarii. Pentru a evita confuzia nu voi folosi cuvantul separare ci divort, separare avand un sens mult mai larg. De asemenea, nu ma voi referi la sensul juridic al divortului ci la unul psihologic.

Este divortul o problema?

In practica mea de pana acum am intalnit multe urme ale divortului in sufletul celor care mi-au fost clienti pana in prezent si aceasta desi au trecut, in unele cazuri, ani. Daca ar fi sa fac o statistica, as spune ca, in mod special, in cazul femeilor. Pierderea persoanei iubite lasa urme adanci daca femeia nu reuseste sa aiba grija de ea. Daca ar fi sa ma refer la cateva cazuri as spune ca tipul de urme este foarte diferit.

Dupa 2 ani persoana iubita a hotarat ca este mai bine pentru ea sa isi inceapa viata cu o noua partenera. Ea continua sa-l iubeasca, continua sa spere ca viata sa poate merge inainte alaturi de el. La putin timp dupa plecarea lui au aparut atacurile de panica. Am inceput sa lucram impreuna; in scurt timp a descoperit impactul pe care el il producea in viata ei. Trecusera circa 4 ani de la producerea evenimentului, ani plini de nopti de panica, ani de suferinta fizica cu analize medicale aproape perfecte.