Cand impreuna am reusit sa producem separarea de el, starile s-au ameliorat iar ulterior pe masura ce a descoperit tot mai multe despre ea, starile s-au modificat. In cateva luni a reinceput o noua viata, dispusa pentru un nou partener. Ce se produsese in fapt? In sufletul ei nu a acceptat niciodata ca divortul s-a produs. Se comporta si se manifesta ca si cum el ar fi prezent langa ea. Inconstient, nu facuse decat sa nege o realitate. Mereu cand ceva ii amintea de el, corpul sau reactiona. Ca si cum sufletul si realitatea erau pe pozitii diferite.
Un alt cuplu - casatoriti. Ea l-a iubit; apoi, pe masura ce relatia lor s-a consolidat, au constituit o familie, iar iubirea a disparut. Casatorita la 18 ani, nu a cunoscut niciodata un alt barbat, nu a simtit niciodata ca exista pe picioarele sale. A aparut un copil pe care si l-a dorit. Dupa circa 12 ani de la constituirea cuplului a aparut o problema. El fiind cetatean strain a primit interdictie pentru Romania. Ea nu a vrut sa-l urmeze in tara sa natala si a ramas singura cu un copil in tara. Nu a vrut sa-l urmeze pentru ca nu-l mai iubea. Nu a vrut sa-l urmeze pentru ca acolo a suferit.
Derutata, a simtit nevoia unei consultatii psihologice. Am inceput impreuna o relatie psihoterapeutica in care accentul a cazut pe cine este ea, pe istoria sa, pe ceea ce isi doreste. A inteles ca ea nu l-a iubit niciodata, ca fiind crescuta fara tata ea nu a cunoscut niciodata un model "de tata" si, implicit, unul de barbat, ca s-a agatat de el ca de tatal absent. Acum a descoperit ca simte necesitatea sa se defineasca, sa fie pe picioarele ei.
Ne-am intalnit timp de 3 ani. In acest interval de timp, fiinta derutata a devenit cu totul alta, si-a redefinit viata si a inceput sa actioneze pe picioarele ei. Si-a schimbat locul de munca, a devenit studenta, s-a mutat singura cu copilul. In tot acest timp, desi a simtit de multe ori dorinta de a inainta actiunea de divort, nu a facut-o. Dupa ce a parcurs aceste etape, in fiecare descoperind in ea noi forte, a putut sa aleaga sa ramana cu el dar acum a fost alegerea ei si nu a unei forte situate dincolo de ea. Viata sa s-a modificat mult in acest interval de timp.
Doua cazuri oarecum paralele si oarecum lipsite de logica. In primul caz - femeia pastra o relatie in sufletul ei care nu mai exista de mult timp. In al doilea, desi erau o familie, ea era practic rupta de el, era un divort mascat. Ce se poate face? Problemele sunt destul de simple daca iti voi reaminti de articolul "Fotografia cuplului tau". Daca ti-ai facut fotografia poate ca este cazul sa te intrebi: iti doresti ca viata ta sa arate asa cum se arata acolo? El isi doreste sa fie astfel? Gandeste-te ca rolul de dragoste este ca o moneda: are doua fete - una sociala - ceea ce se intampla in fapt in viata sa si una afectiva (ceea ce iti doresti, vrei, visezi, etc.).
Cand aceste fete ale monedei sunt corespunzatoare, avem o moneda utilizabila cu care putem cumpara multe. Cand sunt fete diferite, s-ar putea ca moneda sa nu circule si nimeni sa nu o doreasca. Cum ar arata o bancnota cu doua fete - una in care se spune despre ea ca este "leu" iar pe cealalta ca este "dolar"? Cine ar fi interesat de o asemenea moneda?
Pentru ca sa nu apara problema separarii este necesar ca doi oameni sa aiba monede valabile. Oare cum este situatia cuplului tau - a ta si a partenerului tau? Voi ce monede folositi pentru a face diverse lucruri impreuna? Sper ca aceasta perspectiva pecuniara sa nu va deruteze - nu vreau nici pe departe sa spun ca un cuplu este un fel de comert. Daca ar fi asa cuplul ar trebui sa aiba reguli impuse de Banca Nationala sau de Ministerul Comertului. Dar intrebarea cu care as vrea ca tu sa pleci in drum spre casa, unde te asteapta poate un partener cu un buchet de flori sau unul suparat si plictisit este: Coincide ceea ce simt eu fata de partener cu ceea ce este in realitate?
Daca da, atunci este superb sau poate trist dar in orice caz este Adevarat. Daca nu, poate te minti. Un analist francez spunea ca "libertatea inseamna dreptul omului de a se minti". O minciuna poate fi foarte utila atat pentru tine cat si pentru el. Cu conditia ca realitatea sa o suporte. Poti sa te minti atat timp cat partenerul nu are nimic contra. Daca insa te minti atunci cand problema separarii va fi pusa vei fi luata prin surprindere si vei suferi cu adevarat. Dar chiar daca acesta ar fi scenariul, tot nu vei pierde - vei avea sansa sa descoperi despre tine tot felul de lucruri, vei creste si te vei maturiza sau poate vei redeveni copil.
Oricum ar sta lucrurile vor iesi bine daca este indeplinita o singura conditie - cand simti ca lucrurile merg bine - actioneaza. Cand simti ca suferi - actioneaza. Atat timp cat exista actiunea ta cu tine insati orice va iesi bine. Nu pot sa inchei aceste randuri fara a-ti spune ca voi incerca in saptamanile urmatoare sa raspund si la intrebarea - ce facem cand divortul se produce si nu este initiativa ta?
Posteaza comentariu