M-am gândit mult dacă să vă scriu această poveste a mea, mai ales că ţin la intimitate şi socot că nu e cazul să împânzesc internetul cu ceea ce a fost în familia mea. Totuşi, ce m-a făcut să scriu a fost avalanşa asta de ştiri, mesaje, postări, fotografii de 1-8 Martie, despre cum vor femeile să fie tratate, iubite, considerate, adulate, respectate şi despre cum nu sunt în stare bărbaţii să le preţuiască la adevărata lor valoare.
Doamnelor, daţi-mi voie să vă contrazic. Atunci când aveţi acasă un bărbat bun, desigur, nu perfect, cu calităţi şi defecte ca orice om, nu sunteţi în stare să-l apreciaţi. Vreţi mereu şi mereu altceva de la el, până când eşuaţi lamentabil alergând după năluci. Sau, şi mai rău, nimeriţi în pumnii unuia care vă "apreciază" cu brutalitate. Şi după aceea vă lamentaţi că n-aţi avut noroc. Norocul şi-l mai face şi omul, iar asta e valabil pentru femeile care ştiu ce vor, nu pentru alea care visează cai verzi pe pereţi.
Să vă povestesc pe scurt cum a fost la mine. Am 35 de ani şi m-am însurat la 30. Am considerat atunci că găsisem o femeie cu care să mă simt bine, cu care împart aceleaşi valori. Fusesem împreună vreo doi-trei ani înainte, ne cunoşteam (ziceam eu) şi căsătoria a fost pasul firesc. Nu sunt un romantic, dar nici un nesimţit. Sunt mai degrabă preocupat de cariera mea, am o meserie care-mi face plăcere, mă împlineşte, iar asta, combinat cu faptul că din ea câştig bine, e suficient pentru ca omul să fie mulţumit.
Ce te faci că omul are acasă o femeie? Care vrea atenţie nedivizată, cel puţin egală dacă nu mai mare comparativ cu cariera. EA vrea să fie centrul universului lui, EA vrea să primeze, EA vrea să aibă carieră, EA vrea ca el să o înţeleagă atunci când e obosită sau nu are timp, dar EA nu-l înţelege pe el când păţeşte acelaşi lucru.
Lucram amândoi, iar asta nu a fost un impediment până la căsătorie. Dimpotrivă, ne bucuram că face fiecare ceea ce îl împlineşte profesional. Căsătoria, însă, a schimbat-o radical pe Mia. Brusc s-a simţit datoare să fie şi gospodină, ceea ce eu nu i-am cerut niciodată. De aia există menajere. Povara gospodăriei asumate din proprie iniţiativă i-a crescut însă şi pretenţiile la adresa mea. Brusc dorea ca şi eu s-o ajut în treburi casnice.
În plus a început să aştepte de la mine chestiuni pe care nu i le oferisem nici înainte, genul de dulcegării inutile şi artificiale văzute în filmele proaste: mic dejun la pat, flori, surprize costisitoare sau pur şi simplu iniţiative pe care eu cred că nu trebuie să le aibă unul singur într-un cuplu, ci trebuie discutate împreună şi decis cum se face. De exemplu să mergem undeva într-un week-end sau într-un concediu. Nu mă apuc eu să fac surprize cumpărând bilete aiurea, fără să ştiu dacă şi ea ar vrea să ajungă tot acolo.
Şi uite aşa au început să existe între noi nişte reproşuri pe care înainte de actul ăla oficial nu le auzisem de la ea niciodată. Noi, ca oameni, tot ăia eram. Ea se mulţumise cu mine aşa fără surprize şi iniţiative romantice în cei doi ani de relaţie. De ce voia acum mai mult? Şi dacă asta voia de la viaţă, de ce acceptase să se mărite cu mine?
După nici doi ani de căsnicie s-a dus totul de râpă. Pentru că EA nu a mai putut să suporte "indiferenţa mea". Începusem, într-adevăr, să mă închid în mine şi să ignor toate discuţiile cu tentă de reproş care se iscau din te miri ce. Practic ajunsesem să nu mai discutăm nimic, pentru că ea găsea întotdeauna un contraexemplu, de cum ar trebui să fie lucrurile.
Am acceptat divorţul, cu durere. Eu încă o iubeam, dar mă obosiseră cei doi ani de căsnicie care semănaseră cu nişte bătăi sâcâitoare în tălpi. EA îşi găsise pe altul. Care era romantic, îi aducea flori, îi făcea curte ca în filme şi o plimba pe unde ea nu s-ar fi gândit.
Fiecare a mers mai departe, dar după numai un an EA s-a întors la mine, cu vânătăi. De la romanticul ăla. Am primit-o, mi-a fost milă de ea, suferea ca proasta şi din dragoste, şi de durere. Nu ştiu care durea mai tare, orgoliul sau vânătăile.
După câteva luni s-au împăcat. Şi azi aleargă după el. Ăla o bate, ea se întoarce pentru încă o porţie. E ceva ce eu nu pot să pricep. De ce vă place să fiţi tratate ca nişte cârpe? Doar pentru iluzia că, din când în când, atunci când vă cere iertare pentru vânătăi, nenorocitul ăla o face în genunchi şi cu un buchet de flori, aşa cum aţi văzut voi în filme?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "De ce iubesc femeile bărbaţii răi"
M-am gândit mult dacă să vă scriu această poveste a mea, mai ales că ţin la intimitate şi socot că nu e cazul să împânzesc internetul cu ceea ce a fost în familia mea.
Comentarii (30)
Sunt mai multe feluri de femei... si mai multe feluri de atitudini care li se potrivesc. Barbati rai, barbati atentivi, barbati buni.. pentru fiecare se potriveste ceva.
am trait semntimentul de indiferenta langa prmul "barbat"din viata mea...era la inceput ok apoi a intervenit o perioada de 9 luni in care auzeam doar : " am venit acasa " " sar'na pt masa" si noapte buna " asta vi se pare voua barbatilor viata ? si nu sunt pers care sa fiu prea obosita ca sa vb cu sotul meu sau sa-i sp ce am facut la serv sau sa-i sp ca-l iubesc sau sa ne facem planul de ziua urmatoare . m-am casatorit ...cu altcineva la inceput ok apoi aceeasi perioada care a durat ceva mai mult si mi-am zis ca eu sunt devina ca nu am rabdare si am avut....si am vb cat de calm si am discutat...nu a mers...am facut pe orgolioasa ....ne-am certt....am facut pe isterica....am cazut in depresie apoi trei luni pt nu reuseam sa-l scot din calculator-acasa-mancare-somn-servici....dupa care intr-un final m-am lasat pagubasa si am devenit ca el....dupa 6 luni a inceput pe el sa-l irite lucrul asta si se plangea el la mine ...asa ca si voi aveti nevoie sa va bagam in seama ca altfel si voi va simtiti neglijati nu va mai dati voi rotunzi ...problema e ca inainte sa criticati sau sa sp ,sa faceti un lucru nu va puneti in pielea celluilalt
pentru ca barbatii rai sunt mai interesanti cand aplica o smetie bine plasata decat un fraier care sta sa se intrebe cu ce a gresit cand nu a gresit cu nimic.. pentru ca barbatii rai sunt mai interesanti prin definitie decat aia care incearca sa fie draguti.
poate nu i-ai dat cui trebuie acele mici atentii mai sunt si femei materialiste da asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam sunt si femei de casa care stiu sa-si iubeasca si aprecieze sotul eu traiesc de 3 ani cu el il iubesc si nu l-as parasi pentru nici un alt baiat nu e genul romantic da nu as schimba asta la el il iubesc asa nu trebuie neaparat sa fi romantic/a ci sa ii arati partenerului/ partenerei ca il/o iubesti e valabil si pentru baieti si pentru fete
Aici veti gasi rezolvarea tuturor problemelor din viata Dumneavoastra! Aveti incredere! http://urmeaza-ti-fericirea.host56.com
Buna intrebare.Poveste arhicunoscuta nu esti nici primul si nici ultimul.Nu trebuie sa faci salturi mortale,dar o surpriza i-o faci tu pentru ca indiferent in ce "coclauri"o porti ea v-a fi fericita ca e cu tine.Ca tu te-ai gandit la ea si ai dorit tu sa imparti o zi cu ea intr-un anumit loc.E o amintire,o parte din viata voastra traita in alt mod decat munca si casa.Dar intai de toate greseala ta e ca te-ai casatorit cu o femeie pe care nu o iubeai cu adevart,caci ea nu era centrul universului tau cum ar fi trebuit sa o consideri tu nu sa-ti ceara ea,.Cum bine ai zis tu undeva ai gasit o femeie cu care te simteai bine,nu o femeie dupa care erai inebunit,nu o femeie pe care s-o iubesti mai mult decat viata ta.Banuiesc ca nu ati locuit impreuna inainte de casatorie si de aici...denota faptul ca nu va cunosteati.Apoi...lipsa unei educatii sociale,tu la 30 de ani nu ai idee ce inseamna familia?ca dupa casatorie multe lucruri se schimba si ca ce era valabil cand erai flacau la mama,nu mai e valabil si la nevasta? Razboiul se face in 2 deci vina e undeva la mijloc.
decerebrati.....voi la fel..........pai lucrurile sunt f simple.esti o.k. e o.k. nu mai vrem e iar o k. SIMPLU SI ELEGANT fara circ, bastoane si romantisme...
si intr.adevar nu ai cum sa stabilesti mici surprize ptr femeia ta ..nu ai cum sa-i sp ..:ia zi draga cati trandafiri vrei? ..unde m\ai entuziasmul ca te va ast acasa cu un buchet de flori.
dar dc faceti mereu comparatii voi barbatii ...ca ar trebuii sa fim multumite k nu ne dati cadouri in loc sa luam o bataie buna?!dar dc treb sa fie mereu interlocutor bataia cand poti vb cu vorba buna? trebuie sa te fc inteles vb calm si sa stiti sa comunicati intre voi ..pai stai putin e ok ca din cand in cand sa fie si o atentie ..o iesire in 2 ..cv ,
deci nu mai conentati la adresa mea!>:P
Stau si ma crucesc cand vad ce aberatii pot scrie domnisoarele pe aici. In primul si in primul rand, exista o regula care atunci cand o incalca un barbat, urmeaza sa fie facut praf: NICIODATA NU TE LUA DUPA CE ZICE O FEMEIE, CI DUPA CEEA CE FACE. Baiat "rau" si eu care nu punea mare pret pe prietena lui, toate bune si frumoase, alerga ca nebuna dupa mine. Cand, dupa o perioada, m-am gandit sa tin cont si eu de aberatiile de genul celor enumerate aici de catre frumoasele domnisoare si sa incep sa fac gesturi frumoase si romantice pentru ea. Rezultatul? Dupa 3 luni m-a parasit, ca nu ma mai iubeste. Ce mai aveti de spus in situatia asta? Ca vreti romantism? I-am dat romantism, i-am dat caldura, comunicare, afectiune si daca inainte cand nu ii dadeam era innebunita dupa mine, dupa ce i le-am dat, nu m-a mai iubit.
In doi ani de zile cred ca resusesti sa cunosti persoana de linga tine,chiar daca nu in intregime.Daca doamna respectiva a facut pasul spre casatorie cred ca stia cum este viitorul ei sot si ce fel de viata va duce!Poate ai avut si tu partea ta de vina,dar cred ca femeile uneori sunt prea egosite.A iubi inseamna al accepta pe cel de linga tine asa cum este.a incerca sa il modelezi dupa bunul plac,inseamna sa te iubesti mai mult pe tine,decit pe jumatatea ta.
In doi ani de zile cred ca resusesti sa cunosti persoana de linga tine,chiar daca nu in intregime.Daca doamna respectiva a facut pasul spre casatorie cred ca stia cum este viitorul ei sot si ce fel de viata va duce!Poate ai avut si tu partea ta de vina,dar cred ca femeile uneori sunt prea egosite.A iubi inseamna al accepta pe cel de linga tine asa cum este.a incerca sa il modelezi dupa bunul plac,inseamna sa te iubesti mai mult pe tine,decit pe jumatatea ta.
o zi proasta nu inseamna o viata intreaga pt noi, insa pt ei in cele mai multe cazuri, da.impartim activitati, impartim timp liber daca avem cu cine.dar cand tu incerci sa comunici, sa propui si este inteles ca pe o cerinta.......atunci ce mai faci?exista totusi si cupluri la care se reuseste banala comunicare si ma bucur pt asta.bineinteles, poti imparti, poti face in 2 absolut tot in momentul in care stii cum sa ceri si ai de la cine.nu dam vina pe barbati atata timp cat ei nu dau vina pe noi, totul e doar legat de o discutie in 2 care ar trebui sa aiba loc in orice cuplu dupa ce lasam orgoliile personale la o parte
si totusi de ce toate femeile le baga vina barbatilor?ele sunt perfecte?eu sunt femeie si cred k barbatii si femeile au aceeasi vina in egala masura.mi se par nesimtire sa spui partenerului k nu stie sa te tina langa el pt k a te tine langa el pt tine inseamna sa iti aduca flori,cadouri,cine romantice etc.Dar de ce nu iesim in parc sa alergam impreuna,sau de ce nu gatim impreuna acasa,de ce nu impartim aceste activitati in doi,normale de altfel,si asa nu mai e nk de reprosat din partea niciunuia.Lucrurile materiale vad k conteaza cel mai mult in ziua de azi garnisite cu o bataie buna,nu mai conteaza,materia buna sa fie.si va mai mirati de ce sunteti batute si batjocorite,pt k asta va place,daca dupa aia vine si isi cere iertare cu un inel si un buket de flori,bataia nu mai conteaza.Sia asa la nesfarsit.Doamne,sunteti iremediabile unele.Repet sunt femeie si imi plac lucrurile simple,nu abuzurile combinate cu cadouri.Ce daca omul are o zi proasta si are kef doar de dormit si stat la tv?Si noi femeile avem si ei nu se supara,nu fac atata caz k nu le dam atentie.
va las sa va "razboiti" cu neintelegerile observ ca acestea provin din modul diferit de a percepe viata in 2 si de aceea ambele tabere vor ramane pe vesnicie "neintelese"..... daca e atat de cunoscuta definitia femeii pt voi, de ce mai insistati sa o intalniti?
Cunosc o fata care a stat timp de 1 an cu un "baiat rau"(alcoolic,nazist,somer,galerist).Ea provenea dintr-o familie extrem de buna dar ii placeau baietii ca el.Spunea ca se simte in siguranta cand merge pe strada..Bataile erau la ordinea zilei,mai ales atunci cand nu ii aducea destui bani pentru a-si regla ficatul cu alcool.Nu pot pricepe si percepe asemea femei care viseaza la barbatii din filme dar nu pot percepe realitatea de langa ele.. Oricum barbatii viseaza ca femeile sa se comporte ca actritele porno iar femeile viseaza ca barbatii sa se comporte ca Romeo.
stabil financiar, sa nu pui cariera pe primul loc , sa fi iubitor , devreme acasa , sa-i faci surprize , sa fie universul tau , eventual sa n-ai prieteni , sa nu mergi cu motocicleta , sa nu bei , sa-i mananci numai mancare pregatita de ea , sa-i faci vizite lungi si dese parintilor ei , sa hranesti catelul, stai putin....ca-ti trebuie o lesa si poti fi tu catelul......fetelor vreti prea multe calitati si acceptati prea putine defecte , si oricum puneti mare importanta pe detalii cand tot se rezuma la sex.....iti place sexul cu el il accepti , nu-ti place poate avea toate insusirile care le doriti , tot ii dai cu flit....
ideea era de ce a plecat, nu ce a gasit.nu incercam sa gasim pumni dupa usa, daca la asta te referi :P A!ca mai gasim si"surprize" asta e partea a doua, insa problema ascunsa e alta:de ce va plangeti ca a plecat, daca nu sunteti in stare sa mentineti?acest articol cam asta se vrea a fi, o lamentare a unui barbat serios si muncitor care a fost parasit, nu unde a ajuns nevasta nemultumita!ca ea se inversuneaza sa stea la pumni, asta e problema personala a ei, nu crezi?
Grija mare ca a face mancare nu inseamna sa reusesti sa nu te arzi cand faci cartofi prajiti. Ia-o mai usor, nu te excita! Era vb doar despre un caz anume! Uiti ca proasta aia s-a dus la altul ca sa isi pumni? Pe ce lume traiesti? Daca vreti omorul, ziceti asa...un ghiocel si apoi pac o palma! Te departezi de la subiect! :P
chiar asa!oare de ce ne-am dori ceva mai mult decat un barbat muncitor, serios, care vine acasa, se inchide mai nou in camera lui (ca asa-i modern, fiecare cu camera lui) si asteapta in fata calculatorului mancarea, tacut si linistit?!?atat de linistit ca in loc de un banal "buna seara", sa obtinem un marait care nu necesita un consum ridicat de energie...Am inceput sa cred spusele unui sot, ca nevasta perfecta ar fi cea proasta si gospodina :P, care nu se revolta, care nu cere, nu asteapta, nu deranjeaza.viata in 2 pt voi, barbatii inseamna un lucru prea simplu pentru noi:tacere, liniste si banalitate!nu cred ca ne-ati nimerit.pt noi, asta inseamna singuratate in 2!si va mai mirati cand va treziti singuri..... din pacate asta inseamna in ziua de azi un barbat "intelectual" si muncitor...Nu cerem luna de pe cer, nu ne schimbam dupa ce am semnat, doar ca noi avansam si la un moment dat normalul se transforma in plictiseala, plictiseala in sacrificiu personal, sacrificiul in revolta, revolta in........cautare de alt partener!asta e....trist dar.....adevarat!nu va ganditi ca ar fi suficiente 5 minute de atentie placuta de sacrificat din cele 24h ale voastre si totul ar merge ca pe roate:nevasta la locul ei, mancarea, linistea personala de care aveti "atata nevoie"!in fine...........veti ramane niste "neintelesi".....
Mey Ancutza, eu iti doresc tie un barbat care sa te pocneasca cand intri pe usa acasa! Cred ca te faci fleasca instant. Si tie si lui tanti "Y-anna". Deci lasa-ma sa inteleg. Vrei flori, nu? Si bomboane, nu? Si daca nu le primesti, ce faci? Te duci sa iti iei omorul, nu? Mah fato, e bine ca nu esti dereglata. Mi-e mila de tine! Poate ca prea multe abuzuri te-au obisnuit sa iti mai iei cate un pumn, sau o scatoalfa si altfel nici nu te mai exciti! Am o idee, uite eu nu am dat in viata mea intr-o femeie, dar daca te excita asa de rau, zau ca iti mai dau cate un ciocan dupa cap! Hai ca ma bufneste rasul cat de terminate sunteti! Va doresc adrenalina la max, cu pumni peste ochi! :)))))
ade, sunt de acord cu tine!
ideea e ca femeilor in general nu le plac acest tip de baieti rai(care sunt adeptii bataii)ci aceia care nu iti spun la tot pasul:te iubesc,aceia care ai tot timpul impresia ca iti scapa printre degete.femeile viseaza la asa barbati pentru ca in subconstient isi doresc ca ele sa fie motivul pentru care ei se schimba,se transforma in iubitii atenti si iubitori.le mai plac baietii rai pentru ca in jurul lor se simt protejate.dar pe femeile carora le plac batausii,n-am sa le inteleg niciodata.
Si pe mine ma irita dulcegariile la tot pasul, dar totusi, o femeie are nevoie de mici dovezi de afectiune (din cand in cand), si nu vb de lucruri materiale, ci de afectiune, comunicare. Probleme barbatilor e ca ei nu stiu sau nu vor sa comunice, atunci cand noi avem nevoie de acest lucru. Seriozitatea exagerata poate fi perceputa ca indiferenta, si stii ca nimic nu doare mai mult ca indiferenta? Probabil tu nu o faceai sa se simta ,,femeie" in adevaratul sens al cuvantului.
lipsa comunicarii. daca nu erai atat de sec si surd si orb, atunci cand ea iti "aducea critici" puteai sa faci parte din schimbare alaturi de ea si cuplul vostru era si astazi. tu te-ai incapatanat sa ramai mut la toate strigatele ei de a fi mai atent la ea si mai tandru, nu cred ca-ti cerea ceva atat de dificil de realizat, daca chiar iti pasa. egalitatea intre sexe nu inseamna s-o tratezi ca pe-un camarad pe a ta iubita/sotie, treziti-va! femeia e femeie si are nevoie de mici atentii gestuale de tandrete...nu neaparat, poftim, flori, dar sa fii deschis si cald cu ea, oricat de dura si rece ar parea femeia respectiva se inmoaie la chestii dintr-astea, dar, se pare ca unii barbati chiar nu pot sa creasca.
ce sa zic eu sunt genul de femeie careia nu ii plac dulcegariile,flori,excursii romantice si din fericire am un sot cu aceleasi inclinari ca mine,Ce rost au dulcegariile daca apoi se duce la alta si se dulcegareste si cu ea?Sa fim seriosi,noi de exemplu ne simtim bine impreuna atunci cand mancam impreuna,knd mergem la o pizza,knd alergam prin parc impreuna,chestiile astea zilnice,nu surprinderi si alte chestii pt k surprizele pot fi neplacute unele.Asa k fiti realiste doamnelor si domnisoarelor,dragostea e in lucruri marunte si obisnuite,nu in cine romantice,flori si excursii....
eu sunt e acord cu anca, mi se pare ca ai fost prea serios in relatie..numai cariera,, fara ceva romantic..mie una mie imi place lla nebunie alintataturile, toate chestile romantice, iar dak sotul meu ar veni cu o floare ofilita la mine , gestul conteaza.. as face haz de necaz.. eu nu mas casatori cu cnv din interes, eu caut iubire..exprimata in toate modurile posibile, si ofer iubire cui merita
Mie mi se pare ca ai fost si esti un barbat sec ! Cum adica sa stabilesti de comun acord mici surprize ! Trebuie sa stabilesti cu ea cand ii duci un buchet de flori , cand o inviti intr-o excursie rapida ? Eu cred ca pe oricine incanta surprizele si fiind de ceva timp cu fosta ta sotie , ar fi trebuit sa intuiesti cu ce i-ar fi placut sa o surprinzi ! Si eu as fi divortat de un tip ca tine , fara regrete . Celalalt ii ofera adrenalina , sub toate formele . Din pacate si prin bataie !
Trebuie sa fii debusolata rau de tot si pierduta sa gasesti siguranta langa un astfel de specimen. Trebuia sa scrieti fetitele,alea care considera ca tot ce zboara se mananca cred ca ar putea avea ceva de castigat de pe urma experientei cu un bad boy.
Posteaza comentariu