- "Cine esti tu, sa-mi spui ce sa fac si pana la ce ora am voie afara?". La o asemenea intrebare, este indicat sa incerci sa-ti pastrezi calmul si sa raspunzi bland, dar ferm: "Sunt femeia pe care o iubeste tatal tau". Evita formulari gen "sunt viitoarea ta mama" sau "trebuie sa am grija de tine". In ambele cazuri, rezultatul ar putea fi unul... incendiar.
Ce sa nu faci
- Nu te cobori la mintea lor. Copiii vitregi, in special cei aflati in jurul varstei de sase-sapte ani, pot fi niste adevarati mici demoni. Sicanele si farsele nu ar trebui sa te surprinda neaparat, dar nu uita ca tu esti persoana adulta care ar trebui sa dicteze "regulile jocului".
- Incearca sa nu iei nimic personal, daca este posibil. Te poti astepta sa te insulte, sa te ignore, sa te "parasca" tatalui pentru cine stie ce vina imaginara. Cu alte cuvinte, iti vor pune din greu rabdarea la incercare, dar ar fi bine pentru toata lumea sa nu uiti ca, indiferent cine ar fi in locul tau, ei ar proceda exact la fel. Problema nu esti tu, ca persoana, ci ceea ce reprezinti si faptul ca nu esti mama lor.
- Nu incerca sa le faci toate mofturile, in speranta de a le intra in gratii. Este o greseala frecventa in astfel de situatii si destul de grava. Copiii sunt extraordinar de sensibili si nu le va trebui mult sa-si dea seama ca "le stii de frica". Iar de aici si pana la manipulare nu mai este decat un singur pas, pe care poti fi sigura ca nu vor ezita sa-l faca.
- Poate unul dintre cele mai importante aspecte: nu te astepta ca partenerul tau sa fie obiectiv, pentru ca ar insemna sa-i ceri imposibilul. Si asta nu inseamna ca nu te-ar iubi, dar "a se imparti" intre viitoarea sotie si copiii sai este mai mult decat ar putea face. Poti doar spera ca este in masura sa judece corect o situatie si, daca micutii depasesc limitele bunului simt, sa ia masurile care se impun.
Oricat de dificil ti s-ar parea, daca simti ca merita, nu renunta. A fi fericiti cu totii, impreuna, nu este un demers imposibil! Sa nu uiti asta nici un moment, mai ales atunci cand te simti coplesita si ai sentimentul ca ai ajuns la capatul puterilor.
Comentarii (2)
te intaleg,perfect.ai dreptate.sant in aceasi situatieeee
Sunt in situatia descrisa mai sus , totdeauna am fost pe locul 2 , totdeauna au existat doar problemele lui si a copiilor lui , intr-un cuvant suntem doua familii el si copii lui si eu . Acum regret ca nu m-am gandit mai mult inainte de a face pasul asta . Pentru copii ( avand mama cu care ei se inteleg f. bine ) nu am fost decat o straina care le-am deranjat existenta , desi parintii lor au fost divortati de 10 ani
Posteaza comentariu