Aici intervii tu, insa pentru a te asigura ca micutul intelege ce i se spune si ca iti respecta solicitarile in mod rational si nu mecanic, este nevoie de argumente. Motivarea propriilor decizii este esentiala, pentru ca micutilor nu le este nici pe departe suficient sa li se comunice "pentru ca asa spun eu!".
Trebuie sa inteleaga in ce mod comportamentul lor ii influentea sau afecteaza pe cei din jurul lor. Acest lucru se poate obtine numai daca li se aduc argumente.
Foloseste exemple pe intelesul lor, eventual folosindu-te de personaje din basmele pe care obisnuiesti sa le citesti. O varianta ar fi sa imaginezi un "scenariu" in care sa evolueze mai multe personaje, si al carui deznodamant sa reflecte invatamintele pe care vrei sa le deprinda. Evita sa te lansezi in "discursuri". Copiii nu se pot concentra prea mult. Faptul ca nu au rabdare te obliga sa-ti formulezi frazele cat mai clar si rapid. Poti sa-l intrebi daca are nelamuriri si sa le elucidati impreuna. Nu-i oferi argumente fanteziste (de genul "Daca te mai joci la priza, vine lupul si te mananca"). Poate ca sunt ei naivi, ca orice copil, insa si ingenuitatea aceasta are o limita. In cazul in care iti pierzi credibilitatea in fata lui, nu va mai vedea nici un motiv pentru care sa-ti dea ascultare. Asiguar-te, asadar, ca-i prezinti consecintele reale ale faptelor sale. In acelasi timp insa, scoate cat mai mult in evidenta aspectele pozitive si nu prelungi critica mai mult decat este necesar. Nu vrei ca micutul sa te asculte numai de frica. Straduieste-te sa reliefezi lucrurile bune care se vor intampla daca te asculta. Acest lucru este recomandabil indiferent de varsta copilului si de context. De asemenea, psihologii americani au stabilit ca micutii cu varsta de pana la 4 ani sunt deosebit de receptivi cand li se explica logic si argumentat; faza incapatanarii apare de-abia ulterior, asa incat profita de moment.
Posteaza comentariu