Mamica si necasatorita

Principala problema consta in ceea ce se petrece in mintea si sufletul femeii. Apar framantari, intrebari, uneori discutii cu partenerul, dubii. Anca Munteanu afirma ca apar intr-o mare majoritate de cazuri dubii cu privire la veridicitatea sarcinii astfel incat prima reactie a femeii care ia in calcul ipoteza ca ar fi insarcinata este sa repete testul de sarcina.

Presiunea timpului este o alta dimensiune importanta pe care Anca Munteanu o considera un factor psihologic care merita atentie, atat din partea femeii, a anturajului, a parintilor, a partenerului sexual si, cand e cazul, a psihologului. In fapt problema este de a lua decizia pe care in sufletul sau oricum a luat-o - de a pastra sau de a renunta la copil. Ori aceasta, din motive medicale, este o decizie contracronometru. Mai mult, odata ce a renuntat la copil, situatia nu mai poate reveni la starea anterioara. Aici se resimte presiunea timpului.

Cum poate femeia sa faca fata acestei situatii? A accepta decizia luata de suflet, oricare ar fi ea este forma de acceptare in plan real a ceea ce se petrece in ea. Dar aceasta decizie nu satisface intreg campul psihic ci vizeaza anumite straturi profunde. In planuri mai superficiale ale campului psihic, se desfasoara procese care cauta sa minimalizeze, sa reduca sau sa nege calea spre care sufletul persoanei o duce. Acceptarea situatiei ar conduce spre ceea ce numesc - unitatea interioara. Dar aceasta unitate este greu de realizat in contextul in care dincolo de tema maternitatii se vor gasi si alte teme - relatia cu parintii, cu ceilalti, etc.

A fi sotie

Pe aceasta stare, problema maritisului nu apare apare ca o solutie salvatoare a momentului dat. Este in primul rand o solutie salvatoare pentru campul psihic al unei persoane. Daca am trece dincolo de aceasta situatie am constata ca aceasta solutie poate fi, in multe situatii, o "pacaleala".

Pentru ca se trece de la un conflict psihologic defasurat acum catre un conflict psihologic desfasurat atunci. Prin "atunci" inteleg pe perioada maritisului. Nu este obligatoriu ca lucrurile sa se desfasoare astfel dar faptul ca doi oameni iau decizia sa constituie un cuplu pentru un copil sau, mai rau, pentru parinti, pentru ceea ce zic vecinii sau colegii nu constituie o premisa foarte optimista a unei casnicii fericite.

Indiferent de contextul curent, in situatia "gravida dar nu sotie", sunt implicate mai multe persoane: femeia, copilul, partenerul sexual si cu siguranta cei apropiati (parinti, rude, prietene, alttii). Chiar daca nu vorbim despre o implicare directa, ("parintii mei nu stiu nimic despre avortul pe care l-am facut" este o fraza destul de des intalnita in contexte de acest tip) ei sunt implicati psihologic.

Iata un caz din experienta psihologului Anca Munteanu: S este fiica de agricultori, dintr-un sat sarac, studenta la medicina. A refuzat timp de 3 ani sa aiba relatii sexuale cu prietenul ei. Avand convingerea ca se va casatori, a acceptat sa aiba relatii sexuale cu el. In urma actelor sexuale a ramas insarcinata. Decizia luata? Sa renunte la copil. Motivatia? "ca nu vreau sa afle mamica ca nu am fost cuminte".

Nimic nu parea sa justifice decizia luata. Casatoria urma sa aiba loc peste putin timp, implicit statutul de sotie ar fi sters pe cel de a fi gravida si nemaritata. Dar prezenta mamei era foarte puternica in campul psihologic astfel incat ea a luat decizia in conformitate cu ceea ce simtea pentru mama.

Iata, in final, cateva din ideatiile posibile pe care femeia gravida dar nemaritata le poate avea. In spatele lor se ascunde mereu un conflict, un conflict resimtit la un nivel cognitiv si afectiv. Voi oare cum le-ati rezolva pe aceste conflicte?

Vreau sa pastrez copilul si partenerul meu vrea. Trebuie sa ne casatorim? Ce va spune familia? Ceilalti? Este daunator pentru copil sa aiba parinti necasatoriti?

Vreau sa pastrez copilul dar partenerul meu nu vrea. Ma voi putea descurca singura cu un copil? Cum voi fi privita?

Nu vreau sa ma casatoresc, nu-mi doresc sa stau cu un barbat, vreau doar un copil, vreau sa fiu o mama celibatara.

Am ramas insarcinata intr-un moment nepotrivit. Desi ne dorim copilul, nu consider ca e momentul. Poate peste ceva timp...

Nu vreau si nu pot sa ma gandesc sa renunt la aceasta sarcina. imi doresc copilul. E prima mea sarcina si chiar daca nu a fost programata, in adancul sufletului mi-o doream. Dar nimeni nu ma sustine. Toti (si partenerul meu care speram sa fie alaturi de mine) imi spun sa intrerup sarcina.

Sigur acest articol nu epuizeaza intreaga tematica a problemelor legate de "maternitate" si "cuplu" ci este mai mult un subiect de meditatie pentru cei care intalnesc astfel de situatii in viata lor sau a celor apropiati lor.