Relatia cu Alina este una calda si extrem de apropiata, dar de cele mai multe ori deciziile majore le ia mama mea, atat pentru mine, cat si pentru Alina.
Ma gandesc foarte serios sa mai am un copil, pe care sa-l cresc cu adevarat eu...", povesteste Alexandra.
Marturia ei este dovada faptului ca, ajutate, mamele foarte tinere pot deveni mame bune, chiar daca lipsa de experienta va fi un vesnic un "handicap" in cresterea si educarea propriului copil.
Mama la 30 de ani - mama ideala
Medicii, psihologii si pediatrii sunt de acord ca aceasta este varsta optima pentru a aduce un copil pe lume. Medicii sunt de parere ca perioada optima pentru a da nastere unui copil este cuprinsa in intervalul 27 - 32 de ani, varste la care organismul femeii este suficient de dezvoltat din punct de vedere fizic si psihic.
"Daca la aceasta se adauga si stabilitatea sentimentala si cea financiara, atunci singurul lucru pe care il pot spune femeilor in jurul a 30 de ani, este sa faca copii!", sustine Alina Vasilache, psiholog la Maternitatea Giulesti.
Realitatea dovedeste ca aceasta este varsta la care cele mai multe femei devin mame. Este varsta stabilitatii amoroase, "a momentului pentru cuib", afirma Muriel Flis-Treves in cartea sa, "Atitudinea fata de copil". Este varsta la care se poate vorbi despre independenta financiara, cariera (chiar daca uneori la inceput), stabilitate pe plan profesional si personal.
"Femeia la 30 de ani se cunoaste pe sine, isi intelege feminitatea si este in deplina 'splendoare' fizica si psihica. A gustat din placerile vietii, astfel ca este gata pentru a se darui altora - copiilor si partenerului de viata. Foarte important este faptul ca o femeie la aceasta varsta poate infrunta viata si pe cont propriu, in cazul in care situatia o impune, chiar daca are un copil.
In ceea ce priveste calitatile de mama ale femeii in jurul varstei de 30 de ani, acestea sunt in proportie ideal impartite intre ratiune, tandrete si discernamant asumat. Este capabila sa faca si singura cele mai bune alegeri si sa ofere propriei persoane satifactiile de care are nevoie", comenteaza psihologul Muriel Flis-Treves.
Mama la 40 de ani - frica de menopauza
"Am 39 de ani si in ultimii 20 m-a preocupat doar cariera; am muncit, m-am bucurat de viata, am calatorit si m-am distrat. Pe la 35 de ani am simtit ca ceva nu este in regula. Eram casatorita, dar lipsea ceva. Nici eu si nici sotul meu nu vorbiseram despre copii, dar la un moment dat am inteles ca trebuie sa am un copil al meu. Simteam o dorinta interioara, foarte fierbinte si acuta sa las ceva in urma mea.
Comentarii (7)
eu sunt tata, am vazut prima sotie la 23 de ani devenind mama, apoi pe a doua devenind mama la 34 de ani.....si bineinteles deoarece pastrez legatura permanenta cu ambii copii am vazut si pot sa dau o parere pertinenta despre efectul varstei cand devin mame asupra femeilor. la 23 de ani am vazut stralucirea cea mai mare, inocenta care face copilul sa creasca benefic fara temeri, la 34 am vazut o multime de griji inutile si figuri ca am ramas cam grasa iar la 40 (am cunostinte, colege, chiar o sora) am vazut o mamaie speriata de moarte si o gramada de atacuri de panica nejustificate.
mama mea ne-a parasit pe mn j pe sora mea mai mik kre are acum 7ani acum 3ani gasindu-si un alt barbat.nefiind mama kre sa ma invete am inceput sa imi fac de kp.in loc sa merg la liceu mergeam in baruri,beam,fumam iar la 15 ani jumate mi-am inceput viata sexuala cu un baiat de krtier de21 de ani.eu nu am stiut k am ramas insarcinata j am aflat asta knd eram in luna a 7-a iar burtik se vedea.asa k tata m-a dus la un centru maternal unde am stat 6luni.prima data nici nu vr sa auda de copil j kiar imi gasise o familie kre sa il infieze.dar m-am tinuttare j nu am vr sa il dau spunand k mai bn mor eu de foame dekt sa dau copilul.dp ce am nascut o frumusete mik de 3.600g a venit tata sa il vada j asa de mult a inceput sa il iubeask k dp ce am terminat anu m-a luat aksa cu Alex.se inteleg f.bn iar baietelul s-a invatat cu tata j numai rad knd sunt amandoi.e un dar de la Dumnezeu j nu as suporta sa stiu k copilul meu il creste statu sau alta familie.era o fata care avea 17 ani j si-a dat copilul j nu imi dau seama ce inima au in ele sa isi paraseask sau sa isi ucida pruncii.nu e vina copiilor ci a parintilor,iar copii nu treb sa sufere pt parinti.ma simt mandra cu Alex ptk sunt mama tanara.
mama la 20 ani? nu mama la 16 ani am fost si sunt bine mersi.prostia adollescentei si nestiinta ma facut ca la 15 ani jumatate sa raman insarcinata .eram ;la liceu a trebuit sa abandonez scoala in clasa a 9 si sa imi vad de viata ..aaaaaa nu vam spus ca am fost sa fac intrerupere de sarcina dar nu sa putut pentru ca riscam sa mor.cu tatal biologic nu sa putut sta nu a vrut sa recunoasca ca este al lui dar multumesc lui dumnezeu acum sunt mult mai bine poate asa a vrut el sa fie.acum am 24 ani m-am casatorit in 2005 cu cineva care mia dat cel mai scump lucru de pe lume ;iubirea pt mine si pt fetita mea care acum are 8 ani este clasa a doua si sunt fericita si mandra de ea.eu sunt bine acum dar nu toate fetele care devin mame la varsta asta reusesc in viata.copii ajung prin casele de copiii si nu au un viiitor.instictul de mama il ai la orce varsta daca vrei bine inteles si daca dumnezeu vrea. poveste ar fi mai lunga dar nu am cum sa povestesc tot ce am trecut de la varsta de 15ani ,important ca am reusit si sunt fericita si lupt in fiecare zi pt ca fetita mea sa aiba toata dragostea din lume de mama si de tata care il are acum pe sotul meu care ne iubeste mult.concluzie : ' lupta pentru tine in viata pentru ca un copil e darul cel mai frumos de pe lume si dragostea pentru el naste din momentul cand rasare in pamtecele tale.
mama la 20 ani? nu mama la 16 ani am fost si sunt bine mersi.prostia adollescentei si nestiinta ma facut ca la 15 ani jumatate sa raman insarcinata .eram ;la liceu a trebuit sa abandonez scoala in clasa a 9 si sa imi vad de viata ..aaaaaa nu vam spus ca am fost sa fac intrerupere de sarcina dar nu sa putut pentru ca riscam sa mor.cu tatal biologic nu sa putut sta nu a vrut sa recunoasca ca este al lui dar multumesc lui dumnezeu acum sunt mult mai bine poate asa a vrut el sa fie.acum am 24 ani m-am casatorit in 2005 cu cineva care mia dat cel mai scump lucru de pe lume ;iubirea pt mine si pt fetita mea care acum are 8 ani este clasa a doua si sunt fericita si mandra de ea.eu sunt bine acum dar nu toate fetele care devin mame la varsta asta reusesc in viata.copii ajung prin casele de copiii si nu au un viiitor.instictul de mama il ai la orce varsta daca vrei bine inteles si daca dumnezeu vrea. poveste ar fi mai lunga dar nu am cum sa povestesc tot ce am trecut de la varsta de 15ani ,important ca am reusit si sunt fericita si lupt in fiecare zi pt ca fetita mea sa aiba toata dragostea din lume de mama si de tata care il are acum pe sotul meu care ne iubeste mult.concluzie : ' lupta pentru tine in viata pentru ca un copil e darul cel mai frumos de pe lume si dragostea pentru el naste din momentul cand rasare in pamtecele tale.
Sunt si eu de parerea ta Ishtar ...e greu de inteles.Sigur ca e o dragoste posesiva si egoista - cea pt. copiii nostri ...ii aducem pe lume pt. noi.Sfarsim insa prin a trai pt. ei ...mai tarziu.Iar despre cei adoptati ...sunt tot copii. Ii iubesti si gata. Insa nu vom afla decat daca vom infia vreodata. Uneori ma uit la copilul meu si sunt sigura ca nu are nicio importanta ca l-am nascut eu. E o intamplare si un mare dar.
Stiti ce nu inteleg eu ?? treaba asta cu "manifestarea dragostei in forma ei pura" mi se pare usor fortata. Cum adica dragoste in forma ei pura cand tu ca mama iubesti ceva ce se dezvolta si iese din tine, asta se cheama mai degraba dragoste posesiva, egoista daca vreti. Ceva de genul : "imi iubesc copilul pentru ca este al meu". Cand vine vorba despre manifestarea dragostei in forma ei pura, eu ma gandesc in primul rand la dragostea de aproape si din acest motiv, apreciez foarte mult acei parinti care reusesc sa iubeasca cu adevarat copii lor adoptati. In plus, cred ca este mare lucru pe lumea asta (si in egala masura, destul de rar...)m sa-ti iubesti copilul pentru ceea ce este el ca si OM, cu personalitatea si caracterul sau distinct, si nu doar pentru ca este al tau, iesit din tine. Nu stiu daca am fost prea coerenta in acest comment...dar ma framanta de ceva vreme problematica asta....
Mi-a placut materialul. O analiza competenta a situatiilor. Dar mai ales finalul.... asa este sa ai copii este manifestarea dragostei in forma ei pura!
Posteaza comentariu