In primul moment, ai fi tentata sa spui: "Dar nici nu mi-as putea dori mai mult!". Da, poate ca la inceput asa si este. Ce te faci insa atunci cand esti prea obosita sau prea ocupata, iar prichindelul este pur si simplu prea incapatanat si tine sa-si impuna, cu orice pret, punctul de vedere?
Chiar daca ti se pare greu de crezut, copiii pot avea accese de furie care uneori ajung sa te sperie. Aceasta este de oicei varianta "in extremis", cand rugamintile, rasfatul si inevitabilul plans nu au dat nici un rezultat.
Este cu atat mai grav atunci cand nici una dintre masurile pe care le iei nu este eficace. Oare micutul tau are vreo problema de comportament?
Specialistii americani in psihologia copilului te asigura ca nu se pune problema astfel. Un copil temperamental este doar putin mai sensibil, mai perceptiv si mai energic decat altii. Prin urmare, te-ai putea gandi, pentru inceput, la o modalitate prin care sa-si consume excesul de energie.
In context, sportul nu este deloc o idee rea - mai ales saritul coardei sau jogging-ul. Nu sunt recomandate, deocamdata, sporturile de echipa (copilul se va enerva daca va ajunge la concluzia ca ceilalti coechipieri nu-si dau interesul pe teren si, tinand cont de temperamentul sau mai aprins, pot aparea conflicte).
Uneori, copilul se poate arata refractar fata de anumite actiuni si lucruri pe care trebuie sa le faca (nu accepta un nou fel de mancare, nu vrea sa mearga la scoala in prima zi, daca tocmai v-ati mutat nu este deloc dispus sa-si faca noi prieteni, si asa mai departe).
Este un mic incapatanat si nu este usor sa-l determini sa iasa din aceasta "carapace". In acest caz, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie, fara a ridica vocea. Principiul "putin cate putin" sau "incet si sigur" trebuie sa fie litera de lege in aceasta perioada.
Pentru ca lucrurile sa fie si mai dificile, de multe ori un copil temperamental seamana cu... parintii sai. Ce sa faci, ereditatea isi spune cuvantul. Chiar daca-ti este greu, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie si rabdare. Altfel spus, nu te enerva (si) tu.
Tine cont si de faptul ca, uneori, astfel de manifestari nu constituie in fond nimic altceva decat o incercare a celui mic de a atrage atentia asupra lui.
Analizeaza-te cu atentie si obiectivitate: nu cumva il neglijezi, fara sa-ti dai seama? Asa cum ti-am spus, copiii acestia sunt de regula foarte sensibili si prin urmare, mult mai usor de ranit.
In lipsa de alta idee, au ales acest mijloc de a-ti atrage atentia. Cateodata trebuie sa remediem intai cauza si abia dupa aceea efectul.
Posteaza comentariu