Cum sa-ti ajuti copilul daca divortezi

Copiii sunt, adesea, cei care sufera cel mai mult atunci cand parintii lor iau decizia de a se desparti. Asigurarile de genul "Noi tot parintii tai suntem, te iubim la fel de mult si vom avea grija de tine ca si inainte" nu sunt de natura sa consoleze un copil care isi vede dintr-odata universul destramat.

In aceasta situatie, majoritatea copiilor se confrunta cu stari de depresie, tristete, furie si anxietate. Gradul de intensitate al acestor trairi, reflectate cel mai adesea in comportament, depinde de varsta pe care o are copilul in momentul divortului.

Din fericire, exista cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca aceste momente dificile.

Cum iti anunti copilul ca te vei desparti de tatal lui

Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca divortul este inevitabil, este momentul ca micutul sa afle si el ca o serie de aspecte se vor schimba. Oricum ai proceda, o asemenea veste nu este usor de comunicat. Este preferabil ca in acel moment sa fie prezenti ambii parinti, pentru ca cel mic sa simta ca nu va fi abandonat.

In cadrul discutiei nu se vor atinge subiecte sensibile, precum motivele care au dus la divort si nu se vor aduce acuzatii reciproce, oricat de puternica ar fi tentatia de a face mentiuni de genul "Eu am facut tot posibilul, dar tatal tau....". In definitiv, nu uita ca in acel moment nu esti femeie, ci exclusiv mama!

Abordarea subiectului variaza in functie de varsta copilului, dar, in ansamblu, este de preferat ca liniile generale ale discutiei sa urmeze directia aceasta: "Eu si tatal tau ne-am iubit mult candva si am fost foarte fericiti impreuna, dar acum lucrurile s-au schimbat si ne-am dat seama ca cel mai bine ar fi daca vom trai separat.

Ceea ce s-a intamplat nu are nici o legatura cu dragostea noastra pentru tine si iti vom fi mereu alaturi".

Foarte important este sa-l faci pe cel mic sa inteleaga faptul ca nu este responsabil in nici un fel pentru crearea acestei situatii. De cele mai multe ori, copiii au tendinta sa se invinovateasca si acest fapt poate conduce la depresii si tulburari de comportament.

Nu in ultimul rand, trebuie sa tii cont de faptul ca micutul se poate intreba daca parintii sai il mai iubesc, din moment ce au ales sa se desparta; explica-i cu blandete ca dragostea pentru el este aceeasi, iar parintele care va pleca de acasa nu-l va parasi - aceasta este impresia copiilor, atunci cand isi vad mama sau tatal impachetand.

In faza urmatoare, trebuie sa fii pregatita sa raspunzi la eventualele intrebari ale copilului tau. Incearca sa prezinti situatia intr-o maniera cat mai relaxata si evita detaliile, pentru a nu-i crea micutului tensiuni suplimentare, dar nu-l minti.

Reactiile copiilor la aflarea vestii ca parintii lor divorteaza sunt diferite de la caz la caz. Unii pun intrebari, altii plang si exista unii copii care pe moment nu au nici o reactie emotionala vizibila. Ca mama, trebuie sa ai capacitatea de a raspunde in conformitate cu tipul de manifestare a copilului tau.

Spre exemplu, daca vestea l-a intristat, spune-i ceva de genul: "Imi dau seama ca acest lucru te necajeste si te inteleg foarte bine" sau "Atat eu, cat si tatal tau, te iubim si ne pare foarte rau ca te simti asa din cauza noastra".

In cazul in care copilul nu reactioneaza, preferand sa se interiorizeze, asigura-l ca poate veni sa discute cu tine (cu voi), ori de cate ori simte nevoia.

Majoritatea copiilor sunt preocupati de modul in care divortul parintilor le va afecta vietile. Inevitabil, apar intrebari precum: "Cu cine voi locui? Voi fi nevoit sa ma mut? Unde va pleca tatal meu/mama mea? Va fi necesar sa merg la alta scoala? Imi voi mai putea revedea vechii prieteni?"

Toate aceste probleme constituie surse foarte serioase de ingrijorare pentru cel mic si trebuie sa fii pregatita nu numai cu raspunsuri, ci mai ales cu solutii. Pe cat posibil, copilul trebuie sa ramana in mediul sau cunoscut, pentru a se evita o noua trauma de ordin afectiv.

Cum iti ajuti copilul sa depaseasca momentele dificile

Divortul atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase si, poate cel mai important aspect, un sentiment acut de pierdere. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase atat pentru copii, cat si pentru adulti. Acesta este motivul pentru care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nou impreuna intr-o buna zi.

Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca momentul si sa accepte situatia.

• Incurajeaza dialogul cu el
Copilul trebuie sa constientizeze ca sentimentele lui sunt foarte importante pentru tine si ca este luat in serios.

• Ajuta-l pe cel mic sa isi exprime trairile interioare
In astfel de situatii, comportamentul poate constitui un indiciu al starilor de tristete sau de furie pe care le traverseaza copilul. Permite-i sa vorbeasca despre ceea ce simte, chiar daca, poate, iti este dificil sa-l auzi spunand cat de tare l-a ranit faptul ca tu si tatal lui v-ati despartit.

• Explica-i, cu blandete, ca ceea ce simte este normal
Poti folosi formule precum: "Este firesc sa te simti trist", sau "Stiu ca acum ai impresia ca suferinta aceasta nu va trece niciodata, dar te asigur ca vei trece peste asta". Asemenea sintagme ii confera copilului siguranta ca ceea ce simte este normal in situatia data si, treptat, se va destinde.

• Ofera-i sprijin
Intreaba-l ceva de genul: "Ce crezi ca te-ar putea ajuta sa te simti mai bine?" Probabil nu va putea indica un lucru anume, dar ajuta-l cu cateva sugestii - poate isi doreste sa petreceti ceva mai mult timp impreuna, sa mearga intr-o excursie sau sa-i iei un catelus. In general, copiii mai mici sunt bucurosi daca au permisiunea sa-si sune tatal ori mama (depinde care parinte a plecat).

Trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua situatie si sa revina la normalitate. Retine ca anumite modificari comportamentale pe care le-ai putea observa la copil nu indica faptul ca acesta are probleme permanente si insurmontabile. Cele mai multe reactii de acest gen sunt temporare si nu lasa sechele de ordin afectiv, daca sunt abordate cu tact si rabdare.

Tipuri de reactii comportamentale, in functie de categoria de varsta

• Intre 0-2 ani
Copiii foarte mici au nevoie de siguranta, iar rutina si familiaritatea ii ajuta sa se simta in largul lor. Un copil atat de mic este foarte sensibil la ceea ce se intampla in jurul sau si poate fi grav destabilizat de schimbarile bruste, cum ar fi cele pe care le implica separarea parintilor.

• Intre 2-4 ani
In perioada aceasta, cei mici au nevoie de foarte multa afectiune si, la fel ca in situatia precedenta, sunt foarte receptivi la schimbarile din jur.

Reactiile la stres ale copiilor din aceasta categorie de varsta se vor concretiza in manifestari precum sugerea degetului, in insomnii sau enurezis nocturn. De asemenea, cel mic ar putea avea accese de plans nejustificate si chiar unele manifestari nervoase necontrolate.

• Intre 6-8 ani
Micutul are acum nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si tatal, continua sa il iubeasca. Un factor important, in context, este ca cel mic sa fie convins ca i se permite sa stea cat doreste cu ambii parinti, deci nu fixati limite temporale.

De asemenea, la aceasta varsta copiii incep sa se intrebe care din cei doi este vinovat de aparitia rupturii. Daca isi exprima speranta unei impacari in viitor, ajutati-l sa se acomodeze cu ideea ca acest lucru este imposibil.