Multi parinti se gandesc, privindu-si copiii, cat de greu este sa fii parinte. Si cat de greu este sa cresti un copil "ca la carte", care sa fie si puternic, dar si sensibil, si politicos, dar si asertiv cand e cazul. Cu alte cuvinte, sa aiba tot ce are nevoie pentru a se descurca in viata, pentru a se integra si pentru a fi respectat de ceilalti.
Ei, poate copiii nu se gandesc atat de departe in primii lor ani de viata, dar cu siguranta isi doresc si ei sa afle ce ar trebui sa faca ca sa le fie mai usor pe aceasta lume, sa primeasca cat mai putine obervatii sau priviri de repros si cat mai multa iubire, afectiune si apreciere din partea celorlalti.
Ei au curiozitatea de a vedea daca nu cumva, dincolo de cuvinte, nu exista o alta regula care are si mai multa valoare. Asa ca, daca ii spui unui copil ca nu are voie, e foarte probabil ca primul lucru pe care il face sa fie exact cel care i-a fost interzis cu un minut inainte. Si atunci cum facem ca sa ne invatam copilul si sa creada in reguli, si sa devina responsabil si disciplinat, in masura in care este posibil la varsta sa?
Puterea exemplului
Ceea ce el trebuie sa respecte, si parintele trebuie sa respecte. Daca iti rogi copilul sa isi puna sosetele murdare in cosul de rufe inainte de a intra sa faca baie, ai grija ca si sotul tau sa respecte aceasta regula. Pentru ca altfel, copilul poate intelege ca regula e doar a mamei si ca "baietii" sau "barbatii" sunt grozavi tocmai pentru ca nu o respecta.
Din pacate, in multe familii, parintii chiar intra in competitie incurajand copilul sau macar fiind toleranti cu el atunci cand e vorba de reguli simple, considerand ca astfel ii castiga afectiunea. Si ceea ce obtin de fapt e un copil rebel, care ii manipuleaza pe fiecare in parte si obtine ce isi doreste fara a-si asuma prea multe responsabilitati. Daca cel mic nu respecta regula, e bine sa stabilim cu el inainte o consecinta a nerespectarii regulii stabilite de comun acord.