Vii de la serviciu, abia ai intrat pe usa, iar micutul tau vine, alergand, si iti sare in brate... Pare ca nu vrea sa se mai dezlipeasca de tine, iti pune mii de intrebari, te roaga sa nu mai pleci niciodata si sa nu il mai lasi singur.
Acest lucru se intampla de fiecare data cand vii de la job, il iei de la gradinita sau cand te duci sa il aduci de la bunici.
"I-am cumparat zeci de jucarii, l-am inscris la gradinita, pentru a-si face prieteni si pentru a invata sa socializeze, dar totul pare sa fie in zadar.
Fiind singurul nostru copil, cred ca eu si sotul meu l-am rasfatat prea mult si a devenit dependent de noi, in special de mine. Cand nu ii acord toata atentia mea, devine foarte suparat, gelos si uneori chiar agresiv", se plange Ana, mama lui Andrei, in varsta de 4 anisori.
Uneori se intampla ca acest comportament al copilului sa provina din modelele familiale pe care le observa - poate dragostea pe care o vede o identifica cu posesia si crede ca a iubi e sinonim cu a dobandi. Daca copilul tau crede ca il iubesti doar daca ii stai mereu la dispozitie, arata-i ca iubirea inseamna altceva.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa nu reactionezi instant la santajul sau emotional, chiar daca la inceput iti va fi mai greu.
In momentul in care sunt lasati acasa cu bona, bunicii sau alte persoane decat mama, cei mai multi copii cu varste cuprinse intre 2 si 6 ani, se "revolta".
Daca nu stii sa iei o atitudine corecta fata de acest comportament, in timp, copilul tau poate avea probleme grave in a-si castiga indepententa si de a socializa cu cei din jur.
Dupa cum spune si psihoterapeutul Lena Rusti, "scopul unui parinte nu este cel de a fi cea mai iubita persoana din lume, ci de a avea un copil care sa aiba toate sansele sa devina un adult armonios in interior, cu o stima de sine ridicata, capabil sa se bucure de viata si de ceilalti oameni".
De aceea, util ar fi sa privesti mai de aproape de unde vine acest comportament si cum poti sa il influentezi, astfel incat sa iti poti ajuta copilul sa depaseasca cu succes aceasta etapa.
De cele mai multe ori, copii atasati excesiv de mamele lor sunt singuri la parinti sau cei mai mici dintre frati.
Si eu, ca mai toate fetitele, am fost mai atasata de mama, decat de tata. Au fost momente in care desi deciziile erau luate de catre mine, simteam nevoia de o confirmare din partea mamei, dar niciodata nu a fost ea cea care avea ultimul cuvant. De-a lungul timpului, am luat si decizii neinspirate, dar am fost constienta de faptul ca au fost luate de mine si am avut de invatat din ele.
Posteaza comentariu