Copilul a crescut si, in curand, va pleca...

Privind retrospectiv, nici nu stii cum au trecut anii... Iti amintesti cum, pana mai ieri, era un bebelus, apoi cat era de mandru in prima zi de scoala... Adolescenta, prima poveste de dragoste... Timpul s-a scurs insa, iar astazi prichindelul de odinioara este un tanar in toata puterea cuvantului, care se pregateste sa plece de langa tine.

Indiferent care este motivul plecarii - la studii, isi doreste sa fie independent si sa aiba propria locuinta ori se casatoreste, ai sentimentul ca ti se rupe inima. Este perfect normal sa se intample acest lucru si, cu putin autocontrol, vei reusi sa depasesti momentul.

Gandeste-te ca el este foarte entuziasmat de noile provocari ce i se astern in fata, iar daca te vede pe tine posomorata sau cu lacrimi in ochi, nu se va simti deloc in largul sau. Ca in atatea imprejurari anterioare, puterea este in mainile tale.

Pe de alta parte, este posibil sa ai un sentiment ciudat, pe care la inceput ai tinde parca sa il negi... Esti bucuroasa ca, dupa atatia ani, vei avea din nou timp numai si numai pentru tine.

Dar acest gand te face sa te simti vinovata, ai senzatii contradictorii...

Stai linistita, este firesc ceea ce ti se intampla. Si, pentru ca veni vorba, ai o multime de lucruri de facut: trebuie sa-l pregatesti pentru marea schimbare ce va urma, iar apoi vei avea "de lucru" si cu tine insati pentru a te adapta perioadei ce urmeaza.

Cum iti pregatesti fiul sau fiica pentru plecarea de acasa?

Bineinteles ca mare parte dintre sfaturile care urmeaza ar trebui puse in aplicare treptat, pe masura ce trece timpul. Totul face parte din procesul inerent de maturizare si, tocmai de aceea, este normal sa decurga lin si firesc. Iata care sunt cele mai importante aspecte pe care trebuie sa le ai in vedere.

Nu-l mai insoti de fiecare data la medic, exceptand situatia in care este vorba despre o problema delicata. In cazul in care consultatia este doar una de rutina, lasa-l sa mearga singur. Este un pas catre "ruperea cordonului ombilical";

Treptat, incurajeaza-l sa-si pregateasca singur masa, si - de ce nu? - sa gateasca din cand in cand pentru intreaga familie;

Este obligatoriu sa-i respecti intimitatea; nu intra in camera sa fara a-i bate la usa. De asemenea, in nici un caz nu-i scotoci prin lucruri. Va deveni suspicios si recalcitrant, si asa este posibil sa se mentina inclusiv dupa ce ajunge in noua comunitate;

Cand este vorba despre bani de buzunar, fixeaza-i o alocatie bilunara, pe care nu o vei suplimenta, indiferent de rugaminti sau insistente. Eventual, sfatuieste-l in privinta modului in care intentioneaza sa investeasca suma respectiva;

In afara de curatenia in propria camera, trebuie deprins a face ordine si in restul casei - impreuna cu restul familiei sau prin rotatie. Indiferent unde va fi urmatorul sau domiciliu, este esential sa se deprinda cu munca in echipa si impartirea sarcinilor;

Daca face vreo greseala, nu interveni spre a-l ajuta. Lasa-l sa suporte consecintele, pentru a invata sa-si asume responsabilitatea si a da dovada de mai multa prudenta data viitoare.

"Sindromul cuibului gol"

Teoretizat de mult si foarte cunoscut, acest sindrom afecteaza majoritatea parintilor, intr-o masura mai mica sau mai mare. Nu trebuie sa ascunzi acest lucru si nici sa incerci sa-ti minimalizezi tristetea. Dimpotriva, este indicat sa discuti deschis despre ce simti; cu partenerul sau, si mai bine, cu alti parinti aflati in aceeasi situatie.

Unul dintre cele mai importante aspecte este urmatorul: sub nici o forma, nu-l face pe copil sa se simta vinovat pentru ca a luat decizia de a pleca de acasa (indiferent de motivul care a stat la baza acestei hotarari). Are tot dreptul sa-si traiasca propria viata, in functie de alegerile facute. Iar daca ai fi fost de varsta lui, cu siguranta nu ti-ar fi placut ca parintii tai sa se opuna dorintei tale de libertate.

Este important sa gandesti constructiv. Discutati si stabiliti care sunt cele mai bune metode pentru a tine legatura. E-mail, telefoane, vizite periodice (dar acestea din urma nu ar trebui sa fie foarte frecvente; cel mai bine este sa-l lasi pe copil sa avanseze un "program" de vizite, pe care-l puteti modifica de comun acord). In cazul in care se muta in acelasi oras, il poti invita periodic la cina - singur sau, dupa caz, impreuna cu partenerul.

In situatia in care mai ai copii (mai mici), fii atenta cum te comporti fata de acestia. Unele mame au tendinta sa devina sufocante, revarsand asupra copiilor care au ramas acasa afectiunea destinata celor care au plecat.

Redescopera-te pe tine insati...

Dupa cum spuneam la inceput, perioada aceasta (de altminteri, una destul de grea, nu contesta nimeni acest lucru) poate fi fructificata pentru a-ti face mai mult timp pentru tine.

Ar fi chiar indicat sa-ti faci un plan amanuntit pentru saptamanile imediat urmatoare plecarii copilului de acasa. In felul acesta, nu vei avea timp sa stai in casa, uitandu-te la pozele lui din copilarie, facandu-i la nesfarsit curatenie in camera si plangand.

Redescopera-ti hobby-urile, citeste cartile pe care-ti doreai de mult sa le parcurgi (dar pentru care nu ai avut niciodata timp), intalneste-te cu prietenele, mergi la cumparaturi, petrece mai mult timp impreuna cu partenerul de viata.