Mi-am imaginat intotdeauna ca mama va fi mereu langa mine. Inca din perioada adolescentei, mama a devenit pentru mine prietena care isi face timp sa discutam, omul care ma ajuta si ma sprijina in ceea ce vreau sa fac, persoana care mi-a demonstrat, in repetate randuri, ca ma iubeste neconditionat, femeia care a facut atatea eforturi si sacrificii pentru intreaga familie... Nu concep pierderea relatiei pe care o avem si refuz sa ma gandesc la acest lucru.
Cu toate acestea, eu si mama suntem complet diferite. Pornind de la lucrurile marunte, cum ar fi preferintele in materie de culori, obiecte vestimentare, genuri muzicale sau artisti, si ajungand pana la modul in care privim viata. Adesea insa, m-am surprins ajungand la concluziile mamei mele, ceea ce mi-a demonstrat, o data in plus, valoarea experientei de viata pe care mama a acumulat-o de-a lungul anilor.
Am avut si conflictele noastre, cauzate de asa numita si indelung uzitata "prapastie dintre generatii". Unele dintre aceste certuri au luat sfarsit in mod firesc si natural, o data cu inaintarea mea in varsta si o mai buna intelegere a lucrurilor, din partea mea. Altele persista si acum, momente in care comunicarea dintre noi nu este cea mai buna.
Cu toate acestea, am ajuns sa inteleg faptul ca eu si mama am trait in timpuri diferite, iar o comparatie intre posibilitatile pe care le-am avut eu si cele pe care le-a avut ea, la varsta de 20-25 de ani, sa spunem, este putin probabila... In plus, cine a spus ca, peste 10-20 de ani, eu insami nu voi avea probleme de comunicare cu copilul meu, incercand sa ii explic faptul ca, "pe vremea mea", lucrurile se petreceau altfel?...
Roxana imi marturiseste ca relatia pe care o are cu mama este cea mai importanta din viata ei, adaugand: "Nu cred ca exista conflict de generatii, pe cat exista conflict de mentalitate, din cauza deschiderii pe care o am eu spre lume si pe care mama nu a avut-o pe timpul comunistilor, de exemplu.
Sa spunem ca acest lucru poate fi interpretat drept un conflict intre generatii, pentru ca generatia ei nu a avut internet, TV, posibilitatea de a calatori si asa mai departe.".
Roxana considera ca acestea sunt motive care pot explica foarte bine lipsa asemanarilor dintre ea si mama ei: "Ideologic vorbind, nu exista asemanari, adica ne putem certa pe astfel de teme mult si bine, pentru ca vedem lumea diferit.".
Pentru Ioana, relatia cu mama ei este una profunda si plina de semnificatii: "Din punctul meu de vedere, este o legatura indestructibila si singura iubire neconditionata. Se zice ca mama trebuie sa-ti fie cea mai buna prietena si nu sunt vorbe spuse in vant. Sprijinul si increderea pe care le gasesti acasa nu se vor compara niciodata cu cele oferite de diversi substituti, gen prieteni sau iubiti.".
Cat de importanta este pentru tine relatia mama-fiica?
Mi-am imaginat intotdeauna ca mama va fi mereu langa mine. Inca din perioada adolescentei, mama a devenit pentru mine prietena care isi face timp sa discutam, omul care ma ajuta si ma sprijina...
De Alina Bleaja