In plus, Ioana subliniaza ideea Teodorei despre conflictele dintre generatii: "Singurele probleme pe care le intampinam sunt cele legate de comunicare; aici apare clar conturata o diferenta de generatii, prin faptul ca fiecare interpreteaza lucrurile in functie de sistemul sau de valori.".Cristina imi povesteste ca ea si mama ei au avut mereu o relatie bazata pe incredere: "M-am inteles intotdeauna foarte bine cu mama si cred ca am fost un copil destul de ascultator, pentru ca tin minte si acum ca aveam voie sa ies cu prietenele, sa merg in oras sau sa stau pana mai tarziu la o petrecere.
Sau poate ca mama a inteles, pur si simplu, ca interdictiile absurde in viata unui adolescent reprezinta un rau mult mai mare. Iar faptul ca mi-a lasat libertatea sa aleg ce este mai bine pentru mine a insemnat enorm in viata mea - cred ca acest lucru m-a maturizat si m-a ajutat sa invat sa iau decizii pentru propria persoana.".
Pe de alta parte, Laura mi-a vorbit despre o etapa destul de dificila din viata ei, complet diferita de experienta traita de Cristina: "Am avut o copilarie destul de rigida si adolescenta a venit sa intareasca o relatie dificila pe care deja o aveam cu mama. Cred ca cel mai potrivit termen era ca 'ma tinea din scurt'.
Nu aveam voie sa stau pe afara mai tarziu de ora 20.00, si asta pana in clasa a XII-a. Mama a aflat tarziu de primul meu prieten si m-a durut foarte tare ca nu am putut sa ii impartasesc emotiile si bucuriile traite, si asta pentru ca ma temeam ca nu ma va intelege si nu ma va aproba. Lucrurile s-au aranjat, intre timp, insa nici pana acum nu am reusit sa ma apropii foarte mult de mama.".
Nicole imi spune ca si ea se regaseste, intr-un fel, in aceeasi situatie: "Eu, din pacate, nu am avut o legatura foarte stransa cu mama. Atunci cand eram mai mica, nu am reusit sa comunicam extraordinar. Acum, cand suntem la o distanta mare una de cealalta, parca ne intelegem mai bine. Plus ca reusim sa ne 'simtim' una pe cealalta fara prea multe vorbe. Asta mi se pare extraordinar! De certat, ne-am mai certat, dar nu am putut sa stam fara sa ne vorbim mai mult de cateva minute. Pur si simplu, nu putem... Totusi, mi-ar fi placut sa comunicam la fel de bine si in trecut, poate ca relatia dintre noi ar fi fost una si mai stransa".
Am inteles - mai tarziu decat mi-as fi dorit - cat de importanta este, pentru mine, relatia pe care o am cu mama. Uitasem ce inseamna sa iti fie dor de mama, asa cum se intampla cand eram plecata in tabara si, dupa cateva zile, imi doream sa ma intorc acasa, sa o vad.
Am retrait acest sentiment, cu aceeasi strangere de inima din copilarie, in urma cu vreo sase-sapte ani, cand, aflata departe de ea, pentru cateva saptamani, am simtit nevoia sa o vad si sa stam de vorba. Am inteles atunci ca relatia pe care o avem are radacini adanci, pe care nimic nu le poate distruge...
Tu ce importanta acorzi relatiei pe care o ai cu mama ta?
Comentarii (5)
Locuiesc cu fiica mea.Ea are din prima relatie o fiica de 19 ani.Din a doua relatie de concobinaj cu alt barbat au rezultat doua fetite pe care le.a luat asistenti maternali.cIND S.AU NASCUT FETITELE ERAM LA LUCRU CU CONTRACT IN SPANIA.Eu sint divorsata de 12ani.Dupa divort un am facut partajul.Ea a locuit in apartament in tot acest timp.Din banii cistigati in primii ani am facut reforma in apartament si am facut izolatia fatadei la exterior.De fiecare data cind veneam acasa apartamentul era tot mai distrus.mobila rupta,pereti murdari peretii la baie si la bucatarie sub orice critica.Am 66 ani am venit acasa pe 10 septembrie.Intentia mea era sa ne intelegem bine si s- ajut cu cele trei fiice.Ea are un comportament barbar:tipa la mine,imi ordona sa fac lucruri ..este dminanta.In stresul asta a inceput sa am tensiunea arteriala foarte ridicata.Nu uit sa spun ca in ziua care am venit un aveau nimic de mincare.I.am dat destui bani sa cumpere de miincare.Incerc sa am rabdare dar in fiecare zi siint certuri.Nu stiu cum voi rezolva situatia asta.La virsta mea pot face un accident vascular in conflictele ce le am zilnic.
eu nu am o relatie buna cu mama desi mi-as dori nespus de mult acest lucru...nu putem avea niciodata o discutie fara sa nu ne certam si asa a fost mereu. Nici nu imi mai amintesc cand a fost ultima oara cand am purtat si noi o discutie ca de la mama la fiica fara sa tipam una la cealta. Si doare...ma doare ca nu pot sa ii impartasesc sentimentele mele pentru ca stiu ca la urmatoarea cearta se vor intoarce impotriva mea. Am incercat mereu sa-i fac pe plac, sa fiu asa cum ea isi doreste, dar oricat de mult asi incerca pentru ea nu conteaza,efortul meu tot nu este apreciat in nici-un fel... De aceea le sfatuiesc pe restul fetelor sa aprecieze si sa se simta foarte norocoase pentru ca se inteleg cu mamele lor si sa pretuiasca fiecare zambet al mamei lor...pentru mine oricum a ramas un vis pe care nu o sa pot sa-l fac sa prinda viata oricat de mult asi incerca....
Eu cred ca relatia mama fiica ,trebuie sa fie una de prietenie si ar trebui dezvoltata de mica.Ma refer la jocuri ,apoi la discuti cu ce se intimpla la gradinita ,ce prieteni[e] si-a facut,cum se intelege cu ei.iar la scoala si despre invatator[invatatoare] ,si chiar putina birfa in legatura cu cele intimplate .Si din aceste discutii trase invataminte;adica ce e bine si ce e rau.Eu am doua fete ,destul de mari si ma pot lauda ca avem o relatie de prietenie foarte buna,si le doresc tuturor mamicilor o astfel de relatie
De ce in general aceste subiecte nu sunt tratate mai in amanunt? De ce nu sunt mai multe sfaturi despre cum tu ca parinte ,sa poti comunica mai bine cu fetita ta? Sunt mama unei fetite de 9 ani si chiar eram foarte curioasa sa vad cateva sfaturi ,pentru mamici, vis-a-vis de o cat mai buna comunicare intre mama-fiica...Dar din pacate acest articol nu prezinta decat pe langa...Am dori articole mai concrete, mai la subiect...
relatia cu parinti in special cu mama deoarece sunt fata a fost foarte stransa eu sunt primul iei copil si sunt fata am 15 ani si vorbesc orice cu mama sunt o pers care invata din propriile experiente insa sfaturile iei miau fost de mare ajutor pana acum si imi vor fi in continuare aceasta experienta te face mai matura decat ar trebui sa fi insa este placut pt ca nu ai sa gasesti nicaieri o prietena care sa iti stie toate secretele si care sa nu le spuna altcuiva insa tatal meu este o persoana mai rigida stiu ca tine foarte mult la mine si ma cunoaste foarte bine si vrea sa ma protejeze de pericolele din jur eu cred ca asta ie cel mai bine pentru un copil si imi pare rau ca multi realizeaza acest lucru prea tarziu :*:* :*:*: va-m pupat
Posteaza comentariu