Mi-am imaginat intotdeauna ca mama va fi mereu langa mine. Inca din perioada adolescentei, mama a devenit pentru mine prietena care isi face timp sa discutam, omul care ma ajuta si ma sprijina in ceea ce vreau sa fac, persoana care mi-a demonstrat, in repetate randuri, ca ma iubeste neconditionat, femeia care a facut atatea eforturi si sacrificii pentru intreaga familie... Nu concep pierderea relatiei pe care o avem si refuz sa ma gandesc la acest lucru.
Cu toate acestea, eu si mama suntem complet diferite. Pornind de la lucrurile marunte, cum ar fi preferintele in materie de culori, obiecte vestimentare, genuri muzicale sau artisti, si ajungand pana la modul in care privim viata. Adesea insa, m-am surprins ajungand la concluziile mamei mele, ceea ce mi-a demonstrat, o data in plus, valoarea experientei de viata pe care mama a acumulat-o de-a lungul anilor.
Am avut si conflictele noastre, cauzate de asa numita si indelung uzitata "prapastie dintre generatii". Unele dintre aceste certuri au luat sfarsit in mod firesc si natural, o data cu inaintarea mea in varsta si o mai buna intelegere a lucrurilor, din partea mea. Altele persista si acum, momente in care comunicarea dintre noi nu este cea mai buna.
Cu toate acestea, am ajuns sa inteleg faptul ca eu si mama am trait in timpuri diferite, iar o comparatie intre posibilitatile pe care le-am avut eu si cele pe care le-a avut ea, la varsta de 20-25 de ani, sa spunem, este putin probabila... In plus, cine a spus ca, peste 10-20 de ani, eu insami nu voi avea probleme de comunicare cu copilul meu, incercand sa ii explic faptul ca, "pe vremea mea", lucrurile se petreceau altfel?...
Roxana imi marturiseste ca relatia pe care o are cu mama este cea mai importanta din viata ei, adaugand: "Nu cred ca exista conflict de generatii, pe cat exista conflict de mentalitate, din cauza deschiderii pe care o am eu spre lume si pe care mama nu a avut-o pe timpul comunistilor, de exemplu.
Sa spunem ca acest lucru poate fi interpretat drept un conflict intre generatii, pentru ca generatia ei nu a avut internet, TV, posibilitatea de a calatori si asa mai departe.".
Roxana considera ca acestea sunt motive care pot explica foarte bine lipsa asemanarilor dintre ea si mama ei: "Ideologic vorbind, nu exista asemanari, adica ne putem certa pe astfel de teme mult si bine, pentru ca vedem lumea diferit.".
Pentru Ioana, relatia cu mama ei este una profunda si plina de semnificatii: "Din punctul meu de vedere, este o legatura indestructibila si singura iubire neconditionata. Se zice ca mama trebuie sa-ti fie cea mai buna prietena si nu sunt vorbe spuse in vant. Sprijinul si increderea pe care le gasesti acasa nu se vor compara niciodata cu cele oferite de diversi substituti, gen prieteni sau iubiti.".
© Copyright:
Cat de importanta este pentru tine relatia mama-fiica?
Mi-am imaginat intotdeauna ca mama va fi mereu langa mine. Inca din perioada adolescentei, mama a devenit pentru mine prietena care isi face timp sa discutam, omul care ma ajuta si ma sprijina...
De Alina Bleaja
Comentarii (5)
Locuiesc cu fiica mea.Ea are din prima relatie o fiica de 19 ani.Din a doua relatie de concobinaj cu alt barbat au rezultat doua fetite pe care le.a luat asistenti maternali.cIND S.AU NASCUT FETITELE ERAM LA LUCRU CU CONTRACT IN SPANIA.Eu sint divorsata de 12ani.Dupa divort un am facut partajul.Ea a locuit in apartament in tot acest timp.Din banii cistigati in primii ani am facut reforma in apartament si am facut izolatia fatadei la exterior.De fiecare data cind veneam acasa apartamentul era tot mai distrus.mobila rupta,pereti murdari peretii la baie si la bucatarie sub orice critica.Am 66 ani am venit acasa pe 10 septembrie.Intentia mea era sa ne intelegem bine si s- ajut cu cele trei fiice.Ea are un comportament barbar:tipa la mine,imi ordona sa fac lucruri ..este dminanta.In stresul asta a inceput sa am tensiunea arteriala foarte ridicata.Nu uit sa spun ca in ziua care am venit un aveau nimic de mincare.I.am dat destui bani sa cumpere de miincare.Incerc sa am rabdare dar in fiecare zi siint certuri.Nu stiu cum voi rezolva situatia asta.La virsta mea pot face un accident vascular in conflictele ce le am zilnic.
eu nu am o relatie buna cu mama desi mi-as dori nespus de mult acest lucru...nu putem avea niciodata o discutie fara sa nu ne certam si asa a fost mereu. Nici nu imi mai amintesc cand a fost ultima oara cand am purtat si noi o discutie ca de la mama la fiica fara sa tipam una la cealta. Si doare...ma doare ca nu pot sa ii impartasesc sentimentele mele pentru ca stiu ca la urmatoarea cearta se vor intoarce impotriva mea. Am incercat mereu sa-i fac pe plac, sa fiu asa cum ea isi doreste, dar oricat de mult asi incerca pentru ea nu conteaza,efortul meu tot nu este apreciat in nici-un fel... De aceea le sfatuiesc pe restul fetelor sa aprecieze si sa se simta foarte norocoase pentru ca se inteleg cu mamele lor si sa pretuiasca fiecare zambet al mamei lor...pentru mine oricum a ramas un vis pe care nu o sa pot sa-l fac sa prinda viata oricat de mult asi incerca....
Eu cred ca relatia mama fiica ,trebuie sa fie una de prietenie si ar trebui dezvoltata de mica.Ma refer la jocuri ,apoi la discuti cu ce se intimpla la gradinita ,ce prieteni[e] si-a facut,cum se intelege cu ei.iar la scoala si despre invatator[invatatoare] ,si chiar putina birfa in legatura cu cele intimplate .Si din aceste discutii trase invataminte;adica ce e bine si ce e rau.Eu am doua fete ,destul de mari si ma pot lauda ca avem o relatie de prietenie foarte buna,si le doresc tuturor mamicilor o astfel de relatie
De ce in general aceste subiecte nu sunt tratate mai in amanunt? De ce nu sunt mai multe sfaturi despre cum tu ca parinte ,sa poti comunica mai bine cu fetita ta? Sunt mama unei fetite de 9 ani si chiar eram foarte curioasa sa vad cateva sfaturi ,pentru mamici, vis-a-vis de o cat mai buna comunicare intre mama-fiica...Dar din pacate acest articol nu prezinta decat pe langa...Am dori articole mai concrete, mai la subiect...
relatia cu parinti in special cu mama deoarece sunt fata a fost foarte stransa eu sunt primul iei copil si sunt fata am 15 ani si vorbesc orice cu mama sunt o pers care invata din propriile experiente insa sfaturile iei miau fost de mare ajutor pana acum si imi vor fi in continuare aceasta experienta te face mai matura decat ar trebui sa fi insa este placut pt ca nu ai sa gasesti nicaieri o prietena care sa iti stie toate secretele si care sa nu le spuna altcuiva insa tatal meu este o persoana mai rigida stiu ca tine foarte mult la mine si ma cunoaste foarte bine si vrea sa ma protejeze de pericolele din jur eu cred ca asta ie cel mai bine pentru un copil si imi pare rau ca multi realizeaza acest lucru prea tarziu :*:* :*:*: va-m pupat
Posteaza comentariu