Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-i impartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale.
Teoretic, n-ar trebui sa fie prea dificil, dar cand este vorba sa pui in practica acest lucru, te-ai putea lovi de unele piedici.
Insa faptul ca prichindelul se arata mai retinut, cel putin intr-o prima faza, n-ar trebui sa te descurajeze. "Bazele comunicarii", daca putem spune astfel, se pun din primii ani de viata, si vei culege roadele nu peste multa vreme.
Dupa cum ti-ai dat seama, nu este vorba numai despre ceea ce spui si despre modul in care alegi sa-ti formulezi ideile, cat si de momentul ales.
Intreaba-l cum i-a mers in ziua respectiva si, daca este pregatit sa vorbeasca, o va face singur. Orice insistenta din partea ta n-ar face decat sa-l determine sa se retraga in carapace.
De altminteri, majoritatea psihologilor americani considera ca micutii sunt cel mai pregatiti sa vorbeasca inainte de a adormi, atunci cand s-au mai relaxat si eventualele tensiuni ale zilei s-au mai estompat.
Oricat de dificil sau chiar frustrant ar fi sa te stapanesti, fa acest lucru si nu deschide discutia.
Cel mult, il poti intreba "S-a intamplat ceva?" sau "Totul este in regula?".Daca nu-ti spune, nu insista - vei afla oricum, in cel mai scurt timp. Aceasta pentru ca, daca nu se simt in stare sa vorbeasca seara despre ceea ce li s-a intamplat, dimineata deja se vor simti mai bine si isi vor deschide sufletul cu mai multa usurinta.
Acum, sa presupunem ca micutul s-a hotarat sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce il framanta. Cum ar trebui sa reactionezi? Pentru inceput, nu-l asalta cu intrebari si lasa-l sa "se descarce".
Vei avea suficient timp dupa aceea. Intreaba-l daca nu ar vrea sa bea un pahar cu lapte sau sa manance o prajitura in timp ce stati de vorba si asculta-l cu atentie.
Intrebarile clarificatoare i le poti adresa dupa aceea.Reactiile nu sunt, bineinteles, universal valabile. Unii copii au tendinta sa se inchida in sine daca li se pun prea multe intrebari; pentru altii, intrebarile constituie un indiciu al faptului ca sunt ascultati cu atentie si ca te preocupa cu adevarat ceea ce li se intampla. "Vazand si facand", cum se spune; iti vei da seama foarte repede din ce categorie face parte micutul tau.
Dupa ce iti expune situatia, stapaneste-te in a-i da sfaturi care incep cu "Daca as fi fost in locul tau...", sau "Cand aveam varsta ta...".
In definitiv, nu despre tine este vorba aici, ci despre micut, a carui personalitate este in mod evident distincta.
Eventual, poti face o serie de analogii, pentru a-l ajuta sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, folosindu-te de basmele pe care stii ca le cunoaste si de personajele pe care le indrageste.