Adolescenta - un test pentru parinti

Esti mama unui adolescent si din cand in cand iti amintesti cu nostalgie de acele timpuri in care te trezeai la ora 2 noaptea pentru a alapta, pentru a-ti legana micutul care plangea din cauza colicilor, de prichindelul care se incapatana "eu azi nu vreau sa ma duc la scoala"...

Aveai, pe atunci, sentimentul ca toate acestea nu se vor mai termina niciodata. Totusi au trecut si te-ai descurcat cu brio. Atunci, de ce cuvantul "adolescenta" te face sa intri in panica?

"Parintii au tendinta de a percepe pubertatea si adolescenta ca fiind o perioada intunecata si amenintatoare din viata copilului", spune un medic american, "dar nu trebuie sa fie astfel. Intervalul acesta poate reprezenta o perioada frumoasa si creativa, atat pentru copii, cat si pentru parinti, daca este 'gestionata' corespunzator".



In primul rand, sa facem o distinctie (oarecum empirica) intre cele doua notiuni. Cei mai multi dintre noi considera ca pubertatea reprezinta perioada de dezvoltare a atributelor sexualitatii, determinate de interventia hormonala: menstruatie, dezvoltarea bustului, a pilozitatii faciale - in cazul baietilor, etc.

Dar, in afara de aceste semne vizibile ale maturizarii, copiii cu varsta intre 10-14 ani se confrunta si cu alte schimbari, mai putin perceptibile din exterior. Sunt procesele specifice adolescentei.

Copiii devin mai constienti de sine si de cei din jur, in special de prietenii de varste apropiate. De asemenea, incep sa se detaseze de parinti, afirmandu-si din ce in ce in ce mai mult independenta.

Adolescentii incep sa gandeasca in mod mai apropiat de abstract si rational si isi contureaza propriul sistem de valori. "Avem tendinta de a ne plange de aspectele negative si problemele specifice adolescentei, dar este incredibil cat de multi factori pozitivi sunt specifici acestei perioade. Dezvoltarea emotionala si cea a intelectului sunt uluitoare", considera psihologii americani.



Cat de puternic este individualismul adolescentilor! Diferentele dintre ei sunt cat se poate de pregnante si vizibile: unii sunt mai lenti, altii mai vioi, unii melancolici, altii vivace...

Mesajul este limpede: fiecare este diferit.

In jurul varstei de zece ani, la unii dintre copii incep sa se observe schimbari de comportament specifice inceputului de adolescenta. Uneori aceste modificari pot fi radicale, in raport cu familia. O mama isi aminteste: "Fiica mea obisnuia ca, dupa ce se intorcea de la scoala, sa bea un pahar de lapte si sa stam de vorba despre ceea ce se intamplase peste zi.

Dar, pe la varsta de 11 ani, a venit acasa intr-o dupa-amiaza, m-a salutat scurt, s-a dus direct in camera ei si a inchis usa. Am stiut atunci ca incepea sa fie adolescenta". Semnalul a fost, in acest caz, cat se poate de evident: tanara dorea sa evite un potential conflict cu mama ei, inerent in aceasta perioada, si a preferat sa-l evite, izolandu-se.



Una dintre cele mai frecvente caracteristici ale adolescentei o constituie spiritul de independenta fata de parinti, coroborat cu dorinta de revolta. Problema este ca nu intotdeauna aceste izbucniri ale tinerilor pot fi atribuite exclusiv adolescentei, ci si contextului familial si social.

Esti o mama excesiv de autoritara? Iti faci timp pentru a-ti asculta copilul? Ii permiti sa aiba propriile sale opinii, chiar (sau mai ales) daca sunt in contradictie cu ale tale? Ai putea avea surpriza ca adolescentul tau, care dadea impresia ca este foarte docil, sa manifeste dintr-o data un spirit rebel si sa se revolte impotriva ta, daca are impresia ca incerci sa-i controlezi fiecare miscare.

Asadar, gestioneaza cu atentie gradul de independenta pe care il acorzi copilului tau adolescent.




Citeste carti despre adolescenta, multe edituri ofera asa ceva si iti pot oferi unele sfaturi si recomandari utile. Aminteste-ti de propria ta adolescenta, de "lupta" ta cu acneea si cu dezvoltarea fizica - prematura sau mult intarziata.

Incearca sa anticipezi modificarile care vor surveni in comportamentul copilului tau si fii pregatita pentru unele conflicte, pe masura ca isi afirma individualitatea. Parintii care sunt cat de cat pregatiti (macar teoretic, daca nu si din experienta altora) cu ceea ce urmeaza se vor descurca mai usor.


Daca ii vei vorbi copilului tau despre menstruatie, respectiv polutii nocturne, dupa ce aceste procese au aparut deja, este cu siguranta prea tarziu. Copiii trebuie pregatiti si familiarizati din timp referitor la modificarile de ordin fiziologic pe care le va suporta corpul lor, pentru a nu se speria in momentul aparitiei acestora.

Pe la varsta de zece ani, poti considera ca este pregatit sa perceapa si sa inteleaga destul de bine schimbarile care vor aparea.

Nu e nevoie sa provoci o "discutie serioasa" pe aceasta tema, copilul s-ar putea speria si inchide in sine. De exemplu, profita de ocazie daca il auzi spunand o gluma mai "fara perdea" si adu in discutie subiectul cu tact si diplomatie.