Il poti intreba: "Observi vreo schimbare care se petrece in corpul tau? Te simti uneori ciudat? Ai momente cand esti trist(a) si nu intelegi de ce?". Incurajeaza-l sa vorbeasca despre ceea ce i se intampla si ceea ce simte.
Cu cat amani mai mult aceasta discutie, cu atat este mai mare riscul ca adolescentul in formare sa caute sa afle singur ceea ce il intereseaza si exista posibilitatea sa se informeze din surse improprii, care il pot deruta. Aceasta ca sa nu mai spunem ca, daca simte ca tu ai evitat aceasta problema, va ajunge sa-i fie rusine de sine si de corpul sau, creandu-si complexe atat de ordin fizic, cat si emotional.
Incearca sa te pui in locul copilului tau
Pe cat posibil, empatizeaza cu el. Ajuta-l sa inteleaga faptul ca este perfect normal ceea ce i se intampla si eventual povesteste-i despre propria adolescenta. Se va linisti vizibil daca va afla ca si mama lui (respectiv tatal) s-a confruntat cu aceasta situatie si cu aceste incertitudini.
Spune-i ca este firesc sa aiba impresia ca este matur acum, iar peste 5 minute sa simta ca este din nou un copilas. Foloseste fraze linistitoare precum: "Da, stiu ca este o perioada dificila pentru tine", "Stiu ca te simti confuz", "Este in regula, vom trece impreuna prin asta".
Mentine-ti asteptarile
Psihologii americani spun ca parintii au tendinta sa aiba mai putine pretentii de la copiii lor adolescenti, mai ales in ceea ce priveste situatia scolara. "Este o greseala", spun specialistii. "Parintii trebuie sa-si mentina asteptarile ridicate, atat cele de ordin profesional, cat si comportamental,iar copiii vor creste si se vor maturiza in functie de aceste standarde".
Informeaza-ti copilul si fii tu insati la curent cu ceea ce face
Adolescenta este caracterizata, intre altele, prin dorinta de a incerca in permanenta ceva nou, de a experimenta - iar unele dintre aceste experimente pot fi periculoase.
Nu evita discutiile despre sexul neprotejat, fumat, consumul de alcool si droguri. Vorbeste deschis cu fiul tau/fiica ta despre aceste probleme, pentru ca astfel va sti sa se fereasca de ispita la momentul respectiv.
Pe cat posibil, fa in asa fel incat sa cunosti majoritatea prietenilor sai - ori macar pe cei mai importanti - precum si pe parintii acestora. Acest din urma aspect este mai important decat crezi, pentru ca puteti colabora pentru a-i supraveghea pe copii fara ca acestia sa resimta ca sunt controlati.
Fii atenta la semnalele de alarma
Asa cum am spus, anumite schimbari de personalitate si comportament sunt normale in aceasta perioada, dar, daca sunt dramatice sau de lunga durata, este cazul sa te ingrijorezi si eventual sa soliciti ajutorul unui psihoterapeut. Iata la ce trebuie sa fii atenta - mai ales daca aceste probleme dureaza mai mult de sase saptamani:
• scadere drastica in greutate sau acumulare de kilograme
• insomnii
• schimbari dese si subite ale personalitatii
• absente nemotivate si prelungite de la scoala
• scaderea randamentului scolar
• abordarea problematicii sinuciderii, la modul serios sau in gluma
• consumul de alcool, droguri sau fumatul
Respecta-i intimitatea
Unii parinti au o adevarata problema cand vine vorba de intimitatea copilului lor adolescent, pentru ca au senzatia ca tot ceea ce face acesta ii priveste in mod direct.
Numai in cazul in care observi semnale alarmante de genul celor mentionate anterior, poti sa-i citesti jurnalul intim, sa-i deschizi corespondenta sau sa-i asculti convorbirile telefonice. Altfel, abtine-te de la asemenea gesturi. Cel mai riscant este sa fii surprinsa asupra faptului si vei pierde increderea copilului tau.
Supravegheaza-i lecturile si programele pe care le urmareste la televizor
In societatea moderna, copiii au acces la o cantitate enorma de informatii, preluate din cele mai diverse surse: televizor, reviste, carti, Internet. Fii atenta la ceea ce citeste si ce gen de informatii cauta preponderent. Incearca sa-l ghidezi cu blandete si sa-l ajuti in optiunile sale.
Oare se va termina vreodata?
Ca si inceputurile pubertatii si adolescentei, sfarsitul acestei perioade va surveni treptat si intr-un mod difuz. In cele din urma vei observa ca izbucnirile de temperament sau perioadele de auto-izolare din urma cu cativa ani au disparut, tanarul s-a linistit si, spre marea ta mandrie, este un om independent, matur, responsabil si comunicativ.
In incheiere, nu uita sloganul parintilor care au copii adolescenti: "Vom trece prin asta impreuna si vom iesi victoriosi impreuna!"
Comentarii (17)
sunt un baiat prost am 16 ani am inebunit ieri sau alaltaieri nu mai stiu dar bn ca stiu sac scriu
incep sa imi amintesc ca am fost in clasa intai si toti vb cu mine!!! dar akm numai vb aproape nimeni cu mine!!!! ieri a inceput scoala!!! astaptam ziua de ieri ca si o zi frumoasa de iarna!!!! eeeeee.....pana la urma mia placut ziua!!! nu uitati.....deny va iubeste!!!
am inceput sa nu ma mai inteleg cu nimeni si sa cred ca sunt o per rea
NU MA INTELEG CU NIMENI:*:*:))
am o sora mai mica . are5 ani si intodeauna ii acorda mai multa atentie si acum e o rasfatata insuportabila care daca ii spun ca nu o las la mine in camera sau la televizor la mine ca eu mai am un program in plus fata de al ei se duce la tata si ii spune ca am lovito , iar el o crede si ma cearta si cateodata iar nu imi da voie afara din cauza asta desi eu nu am facut nimic si nu vrea sa imi asculte si mie varianta despre ce sa intamplat , iar daca se dovedeste ca a a mintit nu isi cere scuze si nu imi ridica pedeapsa
De multe ori mam gandit sa fug de acasa odata chiiar sa ma sinucid dar miam zis ca nu merita sami ratez viata din cauza unui dobitoc. in clasele 1-8 intodeauna imi reprosa ca sunt un prost si un lenes si am note mici si ma pedepsea si ma lovea . acum am intrat la cel mai bun liceu din oras la profilul filologie bilingv. cu media de admitere 8.40 . Dar niciodata nu mia spus felicitari si cand am intrat la liceu si iam spus ca sunt la cel mai bun din oras doar a comentat ceva cu o voce joasa
imi place Rock-ul in general Post - Hardcore dar daca ar afla ar zice ca sunt satanist , sunt ateu nu pot accepta idea unui dumnezeu ,rai si iad etc . Dar el ma obliga sa merg intodeauna la biserica si sa ma rog in fiecare dimineata si seara si asta ma face sa detest religia. Imi place sa am parul de lungime in medie asa cum ii spun unii emo dar intodeauna cand imi creste si incep sa ma simt bine cu propria persoana si sa ma simt frumos si apreciat de altii ma duce cu forta la tuns
vrea sa imi impuna sa ma imbrac ca un manelar cu pantofi tot timpul sau adidasi urati si pantaloni gen vintage largi cum erau inainte , urasc pantalonii aia ma simt ingrozitor in ei parca as purta saci de cartofi , de obicei port blugi skinny sau slim fit dar el intodeauna tipa la mine cand vreau sa ies afara si zice uite cum arati ca ultimul jegos daca te vede cineva imi e rusine cu tine , dute si te schimba sau nu mmai iesi nicaieri.
am si eu inca o sora si doi frati nu ma inteleg prea bn cu ei mereu ne certam am incercat sa fac ceva sa ma inteleg bn cu ei sunt mai mici ca mn dar nu s.a putut dar cel mai tare ma deranjeaza faptul ca am aproape 15 ani iar parintii mey nu ma lasa seara afara nici macar pana la 20:30 deci cand vin de la scoala nu ma prea intalnesc cu mama findca este la servici ne intalnim doar ,,printe usi,, si atunci tipa la mn iar tata nu este in tara mamei mele nu i.am sp niciodata ca am prieten sau ca plac pe cineva,mama nu ma mai strans de mult in brate sa imi sp ,,te iubesc papusa,,cum facea cand eram mica acu toate secretele mele trebuie sa le tin in mine si din cauza asta am devenit o persoana mai sensibila cred eu,as vrea ca mama sa vb cu mn mai mult,sa ma inteleaga ,sa imi dea un sfat ,sa ma alinte dar cred ca nimeni nu o sa ma poate ajuta cred ca e mai bn sa ma resemnez si sa nu mai visez
imi iubesc parintii dar uneori sunt ne suportabeli nu te lasa sa faci nici o data ce vrei sunt gura mereu pe noi
Si eu patesc la fel fetelor....am 15 ani si ma cert cu mama..si uneori si cu tata:| astia sunt parintii, cu conceptiile si ideile lor demodate. Am inceput sa cred k toti sunt niste comunisti . Ei n`au habar in ce secol traim . Parka mai suntem pe timpu` lu` ceasca sa ne facem prieten la 18 ani si sa ne maritam la 19:-j...
ma cert in fiecare zii q ei...deoarece vin q o nota proasta de la scl...ma lasa afara doar 2 ore pe zii j atunki knd isi aduke aminte...dar ei nu realizeaza k yo am crescut k nu mai am 8 ani ci 16...m`am saturat de ei...imi impuie capu q tot felul de idei de ale lor batranesti...:((:((:((nush ce sa mai fac:((:((:((
mama am crezut k ma va intelege si k sa vb deschis cu ea dar de cate ori incerc se aprinde si nu reusim sa terminam discutia pt k ne enervam amandoua...parerea mea este ca ea tine mai mult la fratele meu pt k a fost mai bolnavicios si ia acordat prea multa atentie...acum e cel mai mare rasfatat si are el grija sa ma faca sa pic eu mereu si el sa fie ingerasul mic si inofensiv...mi-am facut un prieten la care tin foarte mult si i-am zis mamei in speranta k isi va schimba comportamentul....dar nu a fost asa in prima saptamana totul a fost ok ma intreba de el si imi era bn dar de la un timp imi z sa nu mai merg la el cu toate k ma vedeam cu el doar seara si stateam la o tereasa ...dar mai nou mi-a interzis sa mai merg acolo k zice k ma vede lumea si nu vrea sa auda k ma vorbeste lumea ...incepusem sa ma cert si cu el pt k se supara k cu el nu stau i suferam mult ...nu stiu sa mai fac:((
am un frate mai mik de numai 8 ani eu am 15 aproape 16 si nu ma inteleg q nici unul dintre parinti.tata e foarte strict si ma lasa afara pana la 23:00 de cativa ani incoace nu a obs k am crescut si nu a incercat sa vb cu mn.imi e atat de rusine sa le spun prietenilor sau amicilor la ora 22:30 k plec pt k stau departe......si de multe ori intarzii 10 min pt k cn se ofera sa ma conduca nu poate sa tina pasul cu mn pt k eu merg foarte repede si dak nu imi reproseaza in seara respectiva are el grija sa o faca. ooricum.mama
Am o fata de 14 ani f. sensibila, mai ales in ultima vreme, nu-i mai intra nimeni in voie, este nervoasa, stresata din orice, nu vrea sa discute despre aceste probleme, iar mai nou, seara, inainte de culcare este speriata si are un fel de palpitatii care o impiedica sa adoarma. Ii spun povesti sau ii citesc si intr-un tarziu se linisteste...e normal, sau trebuie sa merg la psiholog?
Parintzy mei nu prea inteleg c este adolescenta...ma tin in kasa si incerc sa ii fuc sa inteleaga k este cea mai frumoasa perioada din viatza tuturor am 15 ani merg p 16 shi nu imi da libertatea de care am nevoie nu ma lasa sa merg l patinuar ..k prieteni ma tzyne pur shi simplu in kasa imi zike sa invat..sa fuck oridine in kamera mea..mam saturat sa fuc c zike ei..vreau mai molta libertate dak putetzy sa imi datzy un sfat c sa fuc mi ar fi de ajutor..va multumesc:*
Adolescenta este cel mai frumso lucru daca sti cum s-o iei si sa o intelegi.Adolescenta nu inseamna numi fite si baruri e.t.c.Adolescenta este lucru care ti-l aduci aminte peste ani buni si ti-ai dori sa mai fi adolescent.
Posteaza comentariu