Originea Yorkshire Terrier-ului - cum se intampla, de altfel, in cazul celor mai multe rase - este dificil de stabilit cu precizie. Ceea ce se poate afirma insa cu siguranta este faptul ca acesta reprezinta fructul incrucisarilor mai multor varietati de terrier. Descoperim, astfel, amprenta unuia dintre cei mai probabili stramosi ai sai, Skye, in filaturile din Leeds.
In 1576, Abraham Fleming folosea pentru prima oara, in gazeta "English Dog", denumirea de "Terrar", transformata ulterior in "Terrier", pentru desemnarea unui caine care "avea talentul sa adulmece urma iepurilor, a vulpilor si a bursucilor". In 1760, intr-un alt jurnal, se vorbea din nou despre doua varietati de terrier utilizate la vanatoare.
Asa cum precizeaza Mona Huxam, in cartea sa intitulata dupa numele rasei, in timpul revolutiei industriale, comunitatile de lucratori din minerit si prelucrarea lanii, din imprejurimile localitatii Glasgow, au parasit Scotia natala si s-au indreptat spre Yorkshire, unde activitatea din cadrul acestor ramuri avea un nivel ridicat.
Ei erau insotiti de cainii lor - o varietate de terrier numita Paisley sau Skye Terrier. Acestia erau crescuti, se pare, special pentru a alunga sobolanii din mine si pentru a ajuta la vanatoare, scotand prada din vizuina.
Populatia autohtona nu a fost prea incantata de abilitatile noilor veniti, deoarece exista deja preocuparea pentru o alta varietate, numita Brokenhaired Terrier, si se urmarea incrucisarea cu Clydesdale Terrier, un caine cu o infatisare exotica, in vederea obtinerii unui exemplar cu aspect cat mai comercial.
Crescatorii care doreau sa cucereasca piata au acordat atentie atat caracteristicilor native, functionale, ale rasei precum si imbunatatirii acestora prin adaugarea de "ingrediente" atractive: rafinament, eleganta.
Cum legile timpului pedepseau sever braconajul, oamenii au adoptat o solutie relativ simpla. Ei au apelat la serviciile unui terrier de talie mica, usor de ascuns si de transportat in buzunar. In cazul in care se impunea retragerea precipitata a contravenientilor, cainele isi putea pierde repede urma. Pe de alta parte, datorita lungimii suficiente a blanii, acesta putea fi recuperat fara probleme din ascunzatorile animalelor vanate.
Aceasta caracteristica a fost obtinuta prin imperecherea cu Bichonul Maltais, rasa revenita in Anglia prin intermediul marinarilor care achizitionasera cateva exemplare la un pret avantajos, din porturile Mediteranei.
Din "melanjul" tuturor acestor rase mentionate anterior a luat nastere noua rasa, Yorkshire Terrier, care a devenit curand foarte apreciata. Popularitatea in crestere precum si succesul repurtat in cadrul expozitiilor canine, a permis crescatorilor sa solicite preturi destul de ridicate pentru un asemenea exemplar.
In 1860, rasa a participat la Expozitia de la Birmingham la clasa Terrieri in miniatura, special conceputa, atat sub denumirea de Scotch Terrier, cat si Brockenhaired Terrier. In 1866, Kennel Club a recunoscut rasa, iar in 1898 a fost publicat standardul oficial. La momentul respectiv, un Yorkie cantarea intre 2,2 si 6,7 kg.