Acest caine rustic, vioi, curajos, independent si incapatanat are o personalitate puternica. Afectuos si vesel, el este un minunat tovaras de joaca pentru copii. Desi mic de statura, Westie indeplineste rolul de gardian, dand prompt alarma. De asemenea, are aptitudini de vanator, specialitatea sa fiind vulpile si bursucii.
De la origini...
Referitor la felul in care micul terrier, originar din zona muntoasa din vestul Scotiei, a ajuns sa fie selectionat, datorita culorii albe a blanii, exista o legenda interesanta. De buna seama ca terrierii scotieni cu picioare scurte, recunoscuti in prezent (Scottish, Skye, Sealyham, Cairn, Dandie Dinmont si Westie), se inrudesc.
Toti acesti caini - care se bucurau de o apreciere deosebita la vanatoarea de animale mici - aveau initial blana colorata in nuante incepand de la negru si roscat pana la crem sau alb.
Abilitatile unui terrier erau verificate printr-o proba ce consta in introducerea lui intr-un butoi, alaturi de un viezure. Cainele isi dovedea instinctul de vanator, fiind ulterior introdus in programul de selectie, daca reusea sa omoare bursucul.
Colonelul Edward Donald Malcolm, din Poltalloch (Argyllshire, Scotia), este considerat intemeietorul rasei, desi el nu si-a asumat niciodata meritele. Acesta obisnuia sa vaneze insotit de o haita alcatuita din cativa caini de lucru cu parul de culoare deschisa.
Dupa cum se povesteste, unul dintre cainii sai cu blana roscata a fost impuscat din greseala, fiind confundat cu o vulpe. Din cauza acestui incident nefericit, colonelul a luat hotararea ca pe viitor sa creasca doar caini de culoare alba, care sa poata fi lesne identificati in teren.
Insa Eduard Donald Malcolm nu era singurul interesat de exemplarele cu blana ca neaua, Ducele de Argyll, care avea si el o crescatorie, nutrind aceeasi pasiune. Astfel, o perioada, rasa a fost denumita atat Poltalloch Terrier, cat si Roseneath Terrier, dupa numele domeniului ce apartinea ducelui, din Dumbartonshire.
In anul 1916, colonelul Malcolm facea referire la faptul ca tatal si chiar bunicul sau se ocupasera cu cresterea aceluiasi tip de caine, ale carui linii de sange este foarte probabil sa-si aiba radacinile undeva in timpul regelui James I.
Micii terrieri albi au fost prezentati prima oara in cadrul expozitiei Crufts, de la Londra, in 1907. Anul urmator, rasa a primit recunoasterea din partea American Kennel Clubului. Inregistrata initial sub denumirea de Roseneath Terrier, numele sau s-a modificat ulterior in West Highland White Terrier (pe data de 31 martie 1909).
Un caine pentru toata familia
O figura luminoasa, cu o privire strengara, inteligenta, precum si o atentie neabatuta de la tot ceea ce se petrece in jur - reprezinta doar cateva dintre atuurile acestui terrier simpatic.
Urechile sale sunt erecte in mod firesc, vrand parca sa capteze, ca un radar, orice semnal din preajma. Coada este scurta, tot de la natura. Blana este dubla, pentru a proteja cainele de ghearele sau de dintii prazii, atunci cand vaneaza, si de intemperii.
Parul de acoperire este aspru, in timp ce subparul, cu rol izolator, are o textura moale. Puii pot avea un subpar ceva mai bogat, dar in urma smulgerii firelor cu mana, blana va capata duritatea necesara. La maturitate, se recomanda perierea regulata a parului, pentru a indeparta firele moarte, acesta naparlind usor.