Primul lucru pe care l-am făcut după ce m-am mutat de acasă a fost, bineînțeles, să-mi iau o pisică. Primul pisoi amărât care mi-a ieșit în cale a fost al meu. L-am găsit în 2008, lângă un loc de joacă pentru copii. Era mic, negru, slab, mieuna fără oprire și se ținea după oameni pe stradă. Era îngrozit de copii (și încă mai este) semn că un copil l-a folosit pe post de jucărie pentru o vreme, apoi părinții l-au aruncat pe stradă.
De ce vă povestesc toate astea? Pentru că mie, care mi-am dorit întotdeauna o pisică, nu mi se pare ușor să ai grijă de un animal de companie. Deci dacă îl vrei nu pentru că iubești în mod deosebit animalele, ci pentru că ți se par amuzante pozele cu pisici de pe Facebook sau pentru că are și vecinul, ar trebui să te mai gândești.
Un animal de companie înseamnă responsabilitate. Este un angajament pe termen lung (aproximativ 15 ani în cazul unei pisici) care vine la pachet nu doar cu părți bune, ci și cu unele mai puțin plăcute. Iată ce ar trebui să știi:
1. Da, o pisică lasă mult păr. Dacă nu ești pregătită să ai păr pe haine, covoare sau lenjeria de pat, nu ești pregătită să ai o pisică în casă. Trebuie să o perii cu regularitate și să aspiri aproape zilnic. Am colecționat patru aspiratoare de-a lungul timpul, în toate formele posibile și le folosesc des pe toate.
2. În primii doi-trei ani de viață pisica ta va fi hiperactivă. Își va ascuți ghearele pe canapea și fotolii și va escalada perdelele și draperiile.
3. Dacă este motan, va marca teritoriul și va stropi cu urină pereții și mobila. Iar mirosul este îngrozitor și extrem de persistent. Dacă este pisică, va intra în călduri și va susține „concerte” când ți-e lumea mai dragă, în special în miez de noapte. Deci cea mai bună variantă este sterilizarea. Dacă locuiești la casă și pisica iese prin curte, este cu atât mai important să o castrezi. Va atrage o mulțime de motani care își vor marca teritoriul cu urină. Iar un motan care nu este castrat va pleca „în lume” atunci când simte o pisică în călduri, riscul de a fi lovit de o mașină sau de a fi atacat de câini fiind foarte mare.
4. Trebuie să-i schimbi litiera cu regularitate, pentru că o pisică nu își va face nevoile în litiera ei dacă nisipul este prea murdar. Deci nu e vina ei dacă preferă covorul pentru că ai uitat să schimbi nisipul. De asemenea, trebuie să-ți asumi faptul că mirosul va fi destul de deranjant chiar dacă schimbi des litiera, mai ales dacă nu ai balcon sau baie cu fereastră.
5. Pisicile sunt imprevizibile și independente. Nu te aștepta ca pisica ta să vrea să fie mângâiată atunci când vrei tu. Dacă nu îi place cum o atingi sau este nervoasă, te va mușca sau zgâria.
6. Pisicile sunt purtătoare de paraziți, de la cei externi precum purici și căpușe și până la paraziții interni care se pot transmite la om și pot fi periculoși pentru sănătate. Un exemplu este toxoplasma, un parazit care este deosebit de periculos în special pentru femeile însărcinate.
7. La fel ca și oamenii, animalele de companie pot avea probleme de sănătate care necesită tratamente costisitoare sau o dietă specială pe termen lung. În fiecare an au nevoie de deparazitare externă și internă, vaccinuri în primii ani de viață și diverse tratamente, în funcție de rasă și vârstă.
8. Atunci când pleci în concediu, trebuie să apelezi la cineva care să vină să-ți hrănească pisica, să-i pună apă și să-i schimbe litiera.
9. Pisicile sunt animale de pradă, active în special noaptea. Deci sunt șanse mari ca pisica ta să alerge prin casă în miezul nopții, să vâneze o pradă imaginară și să te trezească la ora cinci dimineața. Motanul meu mă trezește în fiecare dimineață la șase. Vrea să iasă afară și nu renunță sub nicio formă până nu îi deschid ușa.
Cu toate acestea, nu aș renunța niciodată la el și nu regret nicio clipă că l-am luat acasă. Este alături de noi de aproape 12 ani, timp în care m-a făcut de atâtea ori să zâmbesc sau să râd în hohote, să plâng (pentru că l-am pierdut de câteva ori), să învăț ce înseamnă răbdarea și să descopăr cât de multă iubire poate oferi un animăluț.
Sub nicio formă nu descurajez adopția animalelor. Dar e important să ne amintim că a avea un animal de companie nu este pentru oricine. Nu toți oamenii simt că un animal merită atâtea sacrificii. Iar dacă toate cele scrise mai sus ți se par niște aberații pe care nu le-ai accepta niciodată, atunci nu, nu ar trebui să îți iei un animal. Un animal de companie nu este ceva la care pur și simplu renunți când ți se pare greu. Pentru că nu abandonezi niciodată un membru al familiei după cea mai mică neînțelegere sau problemă.