Relatia dintre caini si copii este cat se poate de naturala, dar, din cauza staturii... "minuscule" a celor din urma si a comportamentului lor neprevazut, exista cateva lucruri pe care proprietarii de animale sau parintii trebuie sa le cunoasca.
Citind randurile ce vor urma, parintii vor decide ce caine este mai potrivit pentru copii, ce comportament trebuie sa adopte in momentul in care intr-o familie cu copii isi face aparitia un caine sau cum este integrat un bebelus intr-o familie ce are deja un patruped.
Trebuie mentionat de la inceput ca nu orice caine este potrivit pentru un copil si, de asemenea, nu orice copil este potrivit pentru un caine! Marea majoritate a problemelor dintre caini si copii este cauzata de varsta prea mica a celor din urma.
Daca aveti un copil mai mic de 6 ani, ganditi-va bine inainte de a alege un caine anume. De exemplu, cei de talie mare, crescuti pentru paza si protectie si care sunt "renumiti" pentru agresivitatea lor, ies automat din discutie!
Chiar daca va doriti un astfel de caine, renuntati la idee! Cainii mari, energici, vioi, care alearga toata ziua prin casa sau prin curte, se pot "ciocni" de micut, ranindu-l involuntar. Nici cainii care sufera de asa-numitul "latrat excesiv" nu constituie alegerea ideala pentru o familie cu copil mic.
"Meseria" de parinte este, de cele mai multe ori, foarte solicitanta! Atat de solicitanta, incat toata atentia este concentrata asupra puiului... de om! Nici nu mai poate fi vorba de plimbarile prin parc cu cainele, de periatul acestuia sau de partidele de joaca in doi! Initial, catelusii necesita tot atat de multa atentie ca si copiii, deci intrebati-va daca sunteti realmente pregatiti sa aduceti un caine intr-o familie si asa destul de...
Multi parinti cumpara copiilor un caine pentru ca acestia le-o cer sau, pur si simplu, pentru ca vor un companion de nadejde pentru cei mici. Problema este ca nu toti parintii isi doresc cu adevarat un caine si se sacrifica acceptandu-l in casa doar de dragul celor mici.
Dragi parinti, daca nu sunteti 100% convinsi ca un caine este ceea ce va doriti, ca veti avea grija de el, ca-l veti hrani, plimba, educa, atunci refuzati dorinta copiilor!
Pe de alta parte, copiii in varsta de peste 7 ani sunt mai pregatiti pentru o relatie cu un animal de companie. Daca vrei sa vezi un copil in culmea fericirii, nu trebuie decat sa privesti chipul unui micut de 7-8 anisori care-si strange pentru prima oara la piept puiutul de Labrador!
Indirect, un caine poate invata un copil sa fie responsabil, rabdator, milos, iertator, dar nu uitati: nu orice copil este capabil sa-si educe companionul sau sa aiba grija de el asa cum trebuie. In cele din urma, in astfel de cazuri, responsabilitatea ce poarta numele de "caine" pica pe umerii parintilor. Deci, in final, tot parintele ramane responsabil, chiar daca, la inceput, copiii promit solemn ca vor avea grija de caine. Pentru unii parinti, cumpararea unui animal pentru copil poate aduce o serie de dezamagiri.
O grija comuna multor parinti este cum va reactiona cainele cand isi vor aduce bebelusul acasa. Multi se tem ca riscul imbolnavirilor celui mic poate creste. Uneori, cainele se va simti neglijat, dar acest sentiment ii va trece repede, bineinteles, cu ajutorul dumneavoastra. Nu uitati un amanunt: cainele nu trebuie dat la o parte, chiar daca va veti dedica marea majoritate a timpului celui mic.
De aceea, cu mult timp inainte de nasterea copilului, cainele trebuie pregatit pentru sosirea acestuia.
Daca pana acum cainele se plimba nestingherit prin toate camerele din locuinta, trebuie sa-l obisnuiti cu faptul ca acum nu are voie sa intre in camera copilului: tineti usa inchisa, iar, in timp, cainele se va obisnui cu ideea ca acea incapere nu mai face parte din teritoriul sau; stati cat mai mult timp in camera respectiva, dar fara caine. Totusi nu-l neglijati si acordati-i atentia cuvenita imediat ce va reintoarceti pe teritoriul sau!
Bineinteles ca v-ati pus de nenumarate ori intrebarea: "Oare cum va reactiona cainele cand il va auzi pe cel mic plangand?"... Cea mai potrivita metoda prin care il puteti obisnui cu sunetele scoase de bebelus este cumpararea unei casete cu... plansete!
Incepeti sa o ascultati in prezenta cainelui, mai intai la un volum mic, pana cand cainele va da semne ca nu mai acorda atentie sunetului respectiv. Apoi, in zilele urmatoare, cresteti treptat volumul. Veti vedea mai tarziu ca atunci cand bebelusul va plange in casa, cainele va fi mai putin agitat.
Dupa ce aduceti copilul acasa, cainele trebuie sa se obisnuiasca si cu mirosul acestuia. Puneti o patura de-a copilului in zona de odihna a cainelui. Indiferent cat de bine dresat este cainele, nu-l lasati singur cu cel mic. Pe masura ce copilul creste, intre el si caine poate lua nastere o frumoasa legatura ce, garantat, va dura toata viata!
Intre om si caine a existat intotdeauna o relatie speciala. Este important de specificat ca, in mintea cainelui, familia este perceputa ca o "haita" unita, fiecare membru al ei avand un rang prestabilit. In majoritatea familiilor, unul sau ambii parinti sunt considerati "liderii haitei", cainele fiind subordonat acestora.
Cand vine vorba de cei mici, cainele ii considera egali cu el sau chiar inferiori, ceea ce duce la iscarea anumitor probleme. Din cauza ca nu este pus pe aceeasi treapta cu adultii, copilul nu mai are nici o putere asupra cainelui. Acesta din urma nu-i va asculta comenzile, se va enerva cand copilul va sta in preajma hranei sale sau in preajma jucariilor si, in cele mai rele cazuri, isi va arata coltii! Nu putine au fost cazurile in care copii de varste fragede au fost muscati de cainele familiei...
Toate aceste neintelegeri pot fi rezolvate de catre parinti in felul urmator: nu lasati copilul singur cu cainele; doar atunci cand cainele vine singur la cel mic, dand de inteles ca are chef de joaca, permiteti copilului acest lucru. Cainele nu este o jucarie!
De aceea, nu-i permiteti celui mic sa-l stranga prea tare in brate, sa-l traga de urechi, de membre sau de coada; jocurile permise nu vor fi agresive, (gen "intaratarea cainelui"!); pet-shop-urile va ofera o gama larga de jucarii pentru caini de talie mica si caini de talie mare, pentru puiuti si pentru adulti.
Un caine nu este o jucarie, iar copiii trebuie sa inteleaga acest lucru! Explicati-i copilului ca nu este bine sa deranjeze cainele atunci cand acesta mananca, se joaca sau doarme. Daca nu credeti ca cel mic va fi capabil sa-si respecte companionul, nu va pripiti cu aducerea unui patruped in sanul familiei.
Cu un companion de nadejde in preajma, copilul isi va exterioriza mai usor sentimentele, fiind mai sigur pe sine. Un caine poate transforma un copilas intr-o fiinta responsabila! Chiar daca pare greu de crezut, cunosc familii ai caror copii de cativa anisori se ingrijesc de cele trebuincioase cainelui: mancare, plimbare, joaca! De asemenea, cu ajutorul unui caine pot fi imbunatatite relatiile dintre copil si parinti.
Purtati-va cat mai frumos cu cainele. Nu-l loviti si nu-l necajiti, nu-l trageti de coada sau de urechi!
Vorbiti-i pe un ton normal, nu va rastiti si nu tipati. Simtul auzului este mult mai dezvoltat la caine decat la om si il vor deranja sunetele mai pronuntate.
Nu-l imbratisati si nu-l sarutati tot timpul! Chiar daca, prin acest comportament, oamenii isi demonstreaza afectiunea, in lumea canina acest lucru poate deveni de nesuportat.
Daca animalul nu mai are chef de joaca si pleaca din preajma voastra, nu-l urmariti! (Sfat pentru parinti: aranjati un loc in casa unde cainele se poate duce sa se relaxeze, singur, neinsotit de copii si de prietenii lui de joaca. De asemenea, sfatuiti-i pe cei mici sa respecte locul de odihna al companionului).
Daca sunteti impreuna cu prietenii si v-ati gandit sa integrati si cainele in jocul vostru, nu "sariti" toti pe el, ci mangaiati-l pe rand, fiecare in parte. Daca este asaltat din toate partile de manute dornice sa-l mangaie, cainele se poate speria si, aparandu-se, este posibil sa recurga la un comportament mai violent: marait sau chiar muscaturi...