Uneori suntem luati prin surprindere de comportamentul cel putin bizar al catelusei noastre, fiind chiar tentati sa consultam medicul veterinar, deoarece nu reusim sa ne explicam schimbarea brusca de "dispozitie" a favoritei noastre. Dincolo de consecintele medicale ale fenomenului, exista si implicatia sociala, a factorului uman, reprezentat de catre stapan. Intr-o asemenea situatie, alegem, oare, cea mai buna solutie?
Pseudogestatia este o stare fiziologica aflata la limita morbiditatii, adica la granita dintre boala si sanatate, stare care, cu siguranta, reprezinta o consecinta a unor tulburari hormonale aparute in organism, cu urmari vizibile. Nu doresc sa discut despre acest subiect sub aspect medical, dar unele manifestari ce apar trebuie explicate, pentru a fi pe deplin intelese. Unii dintre dumneavoastra stiu despre ce este vorba, insa altii nu au auzit niciodata de asa ceva.
Pe scurt, aceasta situatie se poate defini ca o tulburare a organismului femelei care incepe sa se creada mama, desi realitatea este alta.
Aceasta se intampla extrem de frecvent in cazul terrierilor, in special al celor cu par sarmos.
Pseudogestatia este semnalata mai des la exemplarele cu un temperament nervos.
De obicei, primele semne apar in apropierea zilei in care femela, daca ar fi fost gestanta, ar fi trebuit sa nasca. Brusc, ea devine foarte agitata, nervoasa, cauta sa sape gropi, aparent fara vreun motiv explicabil. Acest comportament este mai putin alarmant pentru stapan, dar, o data cu aparitia secretiei de lapte la nivelul mameloanelor (lactatia nervoasa), care deseori se umfla, proprietarul intra in panica.
Femela aduna jucariile din casa (prefera papusi sau figurine din cauciuc si, mai rar, mingi), comportandu-se cu acestea ca si cum ar fi puii sai.
De multe ori pseudogestatia este insotita si de lactatie, insa, cateodata, lactatia nervoasa se manifesta ca fenomen izolat. In afara de faptul ca este necesara consultarea medicului veterinar si urmarea tratamentului prescris de acesta, in functie de caz, este indicata respectarea unei anumite conduite, care va usura suferinta catelusei si va va feri de eventuale neplaceri.
In primul rand, femela respectiva trebuie sa faca plimbari cat mai lungi (cateva ore zilnic). In acest scop, ar fi bine sa va luati un scurt concediu sau sa apelati la ajutorul unei rude pensionare, care sa plimbe cat mai mult timp posibil catelusa. Sunt recomandabile locurile noi, in care aceasta nu a mai fost niciodata.
Mare atentie, deoarece, in aceasta perioada, catelele sunt tentate sa fuga de langa stapan si sa incerce sa se intoarca acasa. De aceea, va sfatuiesc sa nu o lasati nici o clipa libera, riscul de a o pierde fiind extrem de mare in asemenea situatii. Este important ca femela sa petreaca vreme indelungata in afara casei.
Indepartati treptat jucariile pe care aceasta le considera pui si ascundeti-le bine, deoarece, in cazul in care le va simti, va incerca sa le recupereze, cu mare scandal. Nu trebuie sa i le mai aratati, fie chiar si in joaca. Obiectele trebuie sa dispara in timp ce catelusa este plecata si nicidecum sa va prinda asupra faptei. Altfel, va face o obsesie din redobandirea jucariilor, iar "tinta" fixatiei veti fi... dumneavoastra.
Nu trebuie evitat contactul cu alti caini, respectiv "prietenii" din parc, intalnirile de acest gen fiind chiar binevenite. In timpul petrecut in casa, incercati sa-i acordati mai multa atentie ca de obicei, inventand jocuri interactive, la care sa participati impreuna. De exemplu, catelusa va trebui sa traga de un obiect textil sau sa va caute, dupa ce va ascundeti in casa si apoi o strigati. Nu folositi nicidecum jucarii ce pot fi utilizate de femela pe post de "pui".
Nu sunt excluse unele manifestari agresive, ce nu trebuie sa va ingrijoreze si nici sa va determine sa o pedepsiti nejustificat pentru faptul ca a indraznit sa va maraie. Trebuie sa incercati sa intelegeti ca nu este in totalitate vina ei si ca, partial, se afla "sub influenta hormonilor".
De buna seama ca o conduita sociala corect aplicata catelusei aflate intr-o astfel de situatie nedorita, impreuna cu recomandarile medicului veterinar, o vor ajuta sa treaca mai usor peste acest moment dificil din viata sa.