Daca ar fi sa descriem pe scurt Norvegiana de Padure (sau Skogkatt), ar trebui sa spunem ca este o pisica prietenoasa, blanda si iubitoare. Mai cuprinzator ar fi sa spunem ca aceasta rasa, denumita cu afectiune "Wegie" in Statele Unite, iubeste cu pasiune viata, oamenii si animalele: se pare ca singurul ei scop in viata este sa fie mama tuturor creaturilor, indiferent de talie.
Iar masculii dau dovada de aceleasi instincte ca si femelele! Aceste pisici sunt companioane minunate, care va pot deveni cu usurinta cei mai buni prieteni.
Norvegiana de Padure este una dintre cele mai vechi rase din Europa, fiind prezenta in mitologia si folclorul scandinav, in legendele si povestile culese intre anii 1837 si 1852.
Se crede ca rasa este si mai veche, avand in jur de 1000 - 2000 de ani. In mitologia scandinava, Freya, zeita frumusetii, a dragostei si a fertilitatii, (corespondenta Afroditei), conducea un car tras de o pereche de pisici, iar marele zeu Thor a fost invins intr-o intrecere de catre Jormungand (intruchipat de o pisica), nereusind sa o ridice complet de la podea.
Pisicile din tarile nordice au fost luate in calatoriile lor de vikingii care se foloseau de ele pentru a tine sub control populatia de rozatoare de pe corabii. Exista unele teorii care considera ca rasa nordica este "stramoasa" raselor Maine Coon si Manx cu par lung, pisicile vikingilor sosind cu acestia in America de Nord in secolul al X-lea.
Cu toate acestea, in epoca moderna, in Statele Unite, Norvegiana de Padure a fost introdusa si promovata de catre crescatorii profesionisti de-abia in 1979.
In Norvegia, o preocupare comuna a crescatorilor pentru pastrarea si cultivarea rasei a aparut numai atunci cand aceasta era cat pe ce sa se piarda din cauza hibridizarilor cu pisicile domestice cu par scurt. in 1938, la Oslo a fost expus si arbitrat pentru prima oara un exemplar de Norvegiana.
Cel de-al doilea razboi mondial a zadarnicit insa eforturile de conservare si dezvoltare a pisicilor Skogkatt (in norvegiana "pisica de padure") care nu s-au concretizat decat mult dupa incheierea conflagratiei mondiale.
in deceniul al saptelea, cativa pasionati au reluat selectia, si munca lor s-a materializat in recunoasterea rasei si alcatuirea unui standard provizoriu in 1972.Primul standard dateaza din 1975, a fost omologat de FIFe in 1977 si reinnoit in 1987 (pentru a solutiona confuziile dintre Norvegiana si Maine Coon), ultimele clarificari datand din 1999. Omologarea rasei a constituit un mare succes, sarbatorita de norvegieni ca o victorie nationala, iar Regele Olaf a desemnat-o drept pisica nationala.
In tara sa, Norvegiana de Padure este considerata un adevarat simbol, iar legea carantinei este foarte dura. Crescatorii au depus un mare efort sa asigure un numar suficient de exemplare, adica un stoc de gene considerabil, astfel incat rasa sa fie protejata de incrucisari (interbreeding).
Acest program a fost sistat in 1990, cand s-a decis oprirea recunoasterii de noi exemplare fara pedigree, aflate in libertate, asa numitii "novici". (De altfel, toate Norvegienele au in ascendenta novici proveniti din programul initial.) Numai dupa ce a fost creata o puternica baza nationala (4 generatii de pisici cu pedigree), exportul a fost permis.