Magyar Vizsla - un pontator sentimental!

Ochii sai sunt blanzi, de culoare maronie, cu privirea iubitoare si usor neastamparata, foarte atenta si tanjind cu pasiune dupa cateva ore de joaca... Uneori ii place sa leneveasca in casa, langa canapea, tanjind dupa dezmierdari, dar, in secunda urmatoare, poate deveni energica si dornica de a alerga in camp deschis, insotita de stralucirea soarelui sau de finetea zapezi...

Niciodata plictisita de joaca, zbenguindu-se cu vioiciune acasa, cu prietenii, cu ceilalti caini sau cu copiii, Vizsla ramane nemiscata cand asteapta in pozitie si, mai ales, devine atenta si concentrata atunci cand ia urma vanatului...

Are o rabdare inepuizabila cand vine vorba de copiii din familie si nu se supara cand acestia se joaca cu ea si o mai trag, din cand in cand, de urechi; dar atunci cand cineva cu rele intentii incearca sa le faca rau persoanelor iubite, le apara cu mandrie si curaj... Este un caine de o mare eleganta, gratios si plin de energie, prietenoasa si vioaie, permanent dornica sa vaneze si acoperita "de aur": aceasta este Magyar Vizsla!

Din momentul in care Vizsla ramane credincioasa stapanului sau, principalul sau scop in viata devine acela de a-i face pe plac stapanului. De aici provin si cele doua caracteristici de baza ale acestei rase: adaptabilitatea si usurinta de a invata. Datorita acestor calitati in mod special, din ce in ce mai multi oameni sunt devotati cresterii Vizslei.

Magyar Vizsla este renumita si crescuta cu multa dragoste si admiratie chiar si in Coreea sau in Suedia. Si nu degeaba Vizsla are atatia admiratori! Caracterul ei multilateral ii permite sa fie un caine bun in mai multe "domenii": in afara de faptul ca este un excelent animal de companie sau ca este folosita la vanatoare (acesta fiind si profilul sau de baza), in multe tari Vizsla ia parte la programele de Agility sau la alte competitii de acest gen, este folosita drept "caine terapeut", fiind alaturi copiilor cu probleme internati in spitale sau persoanelor foarte in varsta, si de asemenea, poate fi folosita cu succes in operatiuni de "cautare-salvare".

Probabil ca Magyar Vizsla este cea mai populara dintre rasele maghiare, in Ungaria existand foarte multi iubitori ai acestei rase. Secretul popularitatii de care se bucura Vizsla il gasim in personalitatea sa: un caine plin de viata, foarte prietenos si niciodata agresiv. Una dintre caracteristicile fundamentale ale rasei este ca poate fi dresata foarte usor.

Principalul "raison d'etre" (motiv de a exista, cum spun francezii!) al Vizslei, este acela de a-i indeplini stapanului toate dorintele. Datorita acestui motiv, chiar si un crescator novice isi poate educa Vizsla cu succes; dar doar daca o face cu daruire, pasiune si multa iubire.

Vizsla nu va intelege niciodata de ce stapanul este suparat pe ea, de ce a fost pedepsita.

Daca o veti trata cu brutalitate, nu va mai fi sigura pe sine, va deveni tematoare, prea supusa si fara valoare. In nici un caz Vizsla nu este caracterizata de un comportament agresiv. Dimpotriva, se intelege de minune atat cu oamenii, cat si cu ceilalti caini, ceea ce este un lucru deosebit de important, mai ales ca in timpul unei partide de vanatoare multi caini trebuie sa lucreze "cot la cot". De asemenea, Vizsla nu trebuie sa se teama niciodata. Trebuie sa accentuam faptul ca Vizsla este, prin natura sa, un caine de lucru, de vanatoare, care are nevoie de mult antrenament fizic.



Cuvatul "vizsla" este intalnit in manuscrise foarte vechi, din secolul al XIV-lea, insotind imaginile unori caini similari Vizslei de astazi. In anii 1500, se fac anumite referiri privitoare la cresterea Vizslei. Este cunoscut faptul ca in acele timpuri vanatoarea se numara printre privilegiile nobilimii. Principalele familii de nobili, crescatori de Magyar Vizsla, erau Battthyany, Nadasdy si Zay. In secolul al XVIII-lea, o data cu cresterea proprietarilor de arme de foc, vanatoarea de pasari si cea de vanat mic a devenit din ce in ce mai populara, iar functionalitatea Vizslei a crescut in proportii considerabile.

Peste tot in Europa, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cresterea cainilor a devenit "la moda". In aceasta perioada, Pointerul englezesc si Bracul german cu par scurt se inmulteau din ce in ce mai mult pe teritoriul Ungariei - toate acestea fiind in detrimentul Vizslei. Primele partide de vanatoare din anii 1800 se desfasurau dupa modelul nemtesc. Initial, Bracul german si Pointerul englezesc "participau" la vanatoare, desi "aurita Vizsla fara pedigree" era si ea "trecuta pe lista".

1971 a fost un an important in istoria rasei Magyar Vizsla. Bela Kerpely, Dr. Kalman Polgar si Karoli Baba au inceput actiunea de salvare a rasei, facand acest lucru cu daruire si pricepere. Au analizat diferite exemplare din Ungaria, dar i-au considerat apti pentru reproducere doar pe cei despre care Clubul ungar de Vizsla a considerat ca indeplinesc criteriile de conformatie si abilitatile de vanatoare.

Aceasta impartire a fost facuta pe baza deciziilor Clubului ungar, stabilind standardul rasei, care a fost acceptat de Federatia Chinologica Internationala ca a 57-a rasa recunoscuta, in 1936.

Caracteristicile de munca/vanatoare si cerintele rasei, au fost determinate prin reguli de testare unguresti, calitatile sale fiind descrise in felul urmator: "Vizsla este usor de dresat, se ataseaza foarte puternic de stapan, este o rasa care nu are nevoie sa fie dresata sa aporteze, deoarece are aceasta calitate in sange, este un veritabil maestru in luatul urmelor." (Gyula Csizmadia).

Primele crescatorii de Vizsla au fost Vegvary, Kaposi si Hevizi. Din nefericire, la finele celui de-Al Doilea Razboi Mondial, populatia de Vizsla a fost serios decimata, ramanand doar cateva exemplare in Europa de Vest si Statele Unite ale Americii.

Cartea originala de reproduceri a fost arsa, astfel incat, printre putinele exemplare de Vizsla ramase, multe aveau origine necunoscuta. Clubul de Magyar Vizsla a inceput rescrierea cartii si revigorarea rasei. In aceasta actiune, activitatea coloniei de reproducere, stabilita in 1947 la Godollo, a avut un aport de nepretuit. Exemplare fara pedigree, dar care intruneau cerintele rasei, au fost reproduse conform standardelor.

Alaturi de ameliorarea pe plan economic si de schimbarile politice, sporturile canine au cunoscut si ele o ascendenta. De asemenea, au existat si schimbari in programul de reproducere a rasei. La Expozitia Mondiala a Raselor de Vanatoare din 1971, s-a tinut si un concurs de vanatoare cu Magyar Vizsla, care a imbunatatit, de asemenea, modul in care rasa era privita. Ca rezultat, tot mai multi oameni au inceput sa vaneze cu aceasta rasa. In plus, acest lucru a avut o influenta benefica asupra programelor de reproducere.