Magyar Vizsla - un pontator sentimental!

Pentru a demonstra excelentele abilitati de vanatoare ale rasei, in 1981 a luat fiinta Clubul Competitiilor de Specialitate pentru Vizsla, care isi continua si astazi activitatea ca unul dintre punctele forte ale programului de reproducere. Principalul scop al acestor competitii de specialitate a fost de a oferi rasei posibilitatea sa-si demonstreze abilitatile ce o disting de alte rase de pontatori, si de a-si arata adevaratul caracter. Asemenea aptitudini, cum ar fi inteligenta superioara, lucrul in echipa, memoria dezvoltata si atasamentul puternic, fac aceasta rasa ideala pentru cerintele vanatoresti in continua schimbare, dar si pentru traiul in marile orase.

Utilizarea Vizslei

Caine de urma, pontator si aportator - trei calitati care se imbina perfect in structura puternica si agila a unui caine de vanatoare. Un companion excelent, care ofera si cere la randul sau sa i se ofere multa prietenie si incredere - aceasta este Magyar Vizsla si nu exista caracteristici care sa o reprezinte mai bine de atat.

Magyar Vizsla este o rasa de vanatoare oportunista, ce poate vana cu aceeasi usurinta la campie, in paduri sau in apropierea apei. Facand parte din categoria cainilor de aret continentali, caracteristicile majore prin care se evidentiaza sunt mirosul excelent, eleganta tinutei, luatul urmei, calitatile de retriever, dragostea pentru apa si, mai ales, atasamentul extraordinar de care da dovada si usurinta comunicarii cu stapanul.

Exista doua etape distincte in lucrul cu Vizsla, la campie. Prima etapa este "vanatoarea la campie - adulmecarea si cautarea vanatului viu". Vizsla are un rol dominant in special la vanatoarea de pasari mici. Sta in slujba cainelui sa caute atent terenul de vanatoare si sa gaseasca pentru stapan tot vanatul care este ascuns acolo, fie el fazan, iepure sau potarniche.

In momentul in care simte mirosul vanatului, ramane in aret, lasand continuarea pe seama vanatorului, in timp ce asteapta rabdator urmatoarea comanda. Dupa ce vanatul este lovit, sarcina lui este sa aporteze vanatul ucis sau ranit. Aceasta este a doua etapa a utilizarii sale. Vanatul ucis pe loc este de obicei gasit in imediata apropiere si cainelui ii este usor sa urmareasca mirosul, sa gaseasca vanatul si sa il aporteze.

Este o alta problema atunci cand vanatul este doar ranit. In acest caz, cainele trebuie sa urmareasca vanatul, uneori pe o distanta de cateva sute de metri, pentru a-l putea prinde si aporta. Este foarte important ca vanatul sa fie adus in stare buna la vanator. O pasare aripata sau un iepure ranit trebuie aportati vii. Cu o Vizsla buna, nu trebuie sa existe vanat pierdut!

Un caine bun este indispensabil pentru vanatoarea la pasari de apa. Printre ragalii si tufe, mlastini si stufuri, ar fi imposibila vanatoarea fara un caine care sa gaseasca si sa ridice pasarile. De foarte multe ori, fara Vizsla, orice pasare ce a fost doar aripata, poate scapa innotand si ascunzandu-se in tufe.

Atunci cand vanatul este doar ranit, el trebuie urmarit, si atunci se dovedeste din nou utilitatea Vizslei. In medie, Vizsla este capabila sa urmareasca o dara de miros intre patru si sase ore. Pe o urma mai veche, doar "specialistii", cum ar fi Bloodhound-ul mai pot localiza vanatul ranit.

Cu toate ca Vizsla este la origine un caine de vanatoare, personalitatea sa l-a facut dorit si ca animal de companie. Fizicul si temperamentul sau fac din el un caine ideal pentru agility, fiind foarte activ si vioi. Chiar si cainilor mai in varsta le place sa se joace asemenea catelusilor si sunt tot timpul o companie vesela pentru stapan.

Magyar Vizsla a devenit ceea ce este astazi datorita cerintelor vanatorii de-a lungul secolelor, ceea ce conteaza, de asemenea, la suma calitatilor lui extraordinare. Standardele au fost intotdeauna ridicate in domeniul capacitatilor de munca si vanatoare, ceea ce a impus reproducerea acelor exemplare care intruneau aceste caracteristici.

La inceputul secolului XX, crescatori experti au lansat programul contemporan de reproducere. Acesti crescatori si-au dat seama de importanta enorma a inmultirii controlate, avand ca scop imbunatatirea caracteristicilor de lucru. In anii 1920 -1930, numai cainilor cu reale abilitati de lucru si vanatoare le era permis sa apara in cartea reproducatorilor.

Circumstantele de azi sunt intrucatva contrarii. Rasa este mai populara ca oricand, multumita personalitatii sale - una dintre caracteristicile ce o evidentiaza inaintea altor rase. Dar, in acelasi timp, acest lucru pune in pericol tocmai acele calitati care au scos rasa in evidenta!

Se nasc foarte multi catei, iar majoritatea nu aude niciodata un foc de arma si nu are ocazia sa adulmece niciodata un vanat. Acest lucru este aparent fara importanta, dar daca viitoarele generatii vor fi reproduse fara a avea in vedere abilitatile de lucru si fara a exclude acele exemplare care nu corespund cerintelor rasei, munca de secole a crescatorilor acestei minunate rase de vanatoare este in mare pericol. Fara un program sistematic de reproducere, calitatile extraordinare ale rasei se vor diminua. Dupa cateva generatii s-ar putea sa ne dam seama ca avem niste catei "aurii" minunati, dar care nu mai au nimic in comun cu Vizsla.

Din nefericire, mai mult de jumatate din cuiburile de catei sunt astazi inregistrati ca si caini de vanatoare doar pe hartie, cu toate ca ascendentii lor nu au fost testati niciodata in acest scop. Este posibil ca printre ei sa existe si caini buni (pentru vanatoare), dar nu exista nici o garantie pentru aceasta.

Multi vor spune ca nu isi doresc un caine de vanatoare, ci doar un animal de casa. Daca ne gandim bine la asta, acesti caini vor avea o viata grea, incercand sa se adapteze cerintelelor vietii de la oras, la vecinatatea cu alti caini si la aglomeratia inerenta. S-ar putea sa fie prietenosi cu strainii, deoarece sunt tot timpul inconjurati de ei, dar la fel de bine se pot comporta protector cu stapanii lor. Aceste dificultati foarte complexe pot fi depasite doar de un caine inteligent si echilibrat, si numai un asemenea exemplar poate fi un animal de companie placut.

Magyar Vizsla - un caine cu personalitate!

De-a lungul mai multor secole, Vizsla a fost un camarad credincios al stramosilor neamului unguresc. Acest stravechi caine de vanatoare s-a "modelat" conform cerintelor vremii, adaptandu-se acestora si devenind un excelent caine de vanatoare. De-a lungul perioadelor de selectie, exemplarelor de Vizsla le-au fost examinate atentia, obedienta, calitatile propice, entuziasmul si perseverenta. Doar exemplarele care erau inzestrate cu aceste trasaturi puteau sa-si duca la bun sfarsit indatoririle.

Inainte de toate, trebuie sa stiti ca Vizsla are minunata capacitate de a se adapta cu mare usurinta oricarui mediu. Exista crescatori de Vizsla in Suedia, in Norvegia, dar si in Florida sau in Africa de Sud. Vizslele suporta temperaturile ceva mai ridicate, si, de asemenea, rezista si la temperaturi mai scazute (atata timp cat pot alerga in voie), dar niciodata pe timp de iarna nu trebuie tinute afara foarte mult timp sau chiar peste noapte.

Dar capacitatea lor de a se adapta nu se rezuma doar la problemele de climat sau de temperatura, ci si la faptul ca pot locui la oras intr-un apartament sau intr-o casa cu gradina spatioasa, intr-o familie cu doi membri sau intr-una foarte numeroasa... Pentru ele, cel mai mult conteaza afectiunea si prietenia stapanului.

Vizsla adora sa se afle in preajma omului ori de cate ori are ocazia; le place sa se faca utile si se poate spune ca traiesc pentru stapan, fiindu-i alaturi in casa, la joaca sau la vanatoare. Simpaticele Vizsle isi fac foarte repede noi prieteni; adora sa se joace cu alti caini sau cu oamenii. Dar, chiar daca pare blanda, asta nu inseamna ca este si timida! Nu va sfatuim sa intrati nepoftiti intr-o casa sau chiar intr-o masina in care se afla o Vizsla!

Daca doriti sa incepeti dresajul/educarea acestei rase, faceti acest lucru cu rabdare, daruire si blandete. Vizsla este sensibila la "tratamente" aspre, si poate deveni zapacita sau confuza din cauza severitatii cu care este tratata (smucirea in lesa, bruscarea sau ridicarea vocii).

Supararea sau dezamagirea stapanului sunt, pentru Vizsla, puternice motivatii negative (disconfortul psihic). Trairile stapanului se reflecta in comportametul Vizslei ca intr-o oglinda; fiecare cearta din familie o deprima. Daca va fi dresata cu multa asprime, Vizsla va deveni foarte timida, nesigura pe ea si isi va pierde treptat capacitatile de lucru.

O recompensa venita la momentul potrivit sau un gest de incurajare sunt mult mai folositoare decat amenintarile sau pedepsele. Chiar daca are un suflet sensibil, Vizsla este destul de rezistenta la stimulii fizici si la durere.