Angora Turceasca este una dintre cele mai cunoscute si indragite rase de
pisici si, in acelasi timp, una dintre cele mai vechi din lume. Istoria ei
incepe inca din evul mediu, iar oamenii de stiinta considera ca Angora ar
fi rasa care a stat la baza aparitiei tuturor celorlalte pisici cu blana
semilunga: Norvegiana de Padure, Maine Coon etc. Cercetatorii presupun ca
mutatia spontana a genei recesive, responsabila de prezenta blanii lungi,
a fost determinata de climatul aspru din podisurile inalte ale Turciei,
clima la care pisicile au fost nevoite sa se adapteze pentru a putea
supravietui.
In Turcia au aparut o multime de legende si mituri legate de frumoasele
feline. Una dintre acestea povesteste ca Mahomed, intemeietorul
credintei islamice, avea o pisica Angora alba, cu un ochi albastru si
unul chihlimbariu, la care tinea foarte mult. Atat de multa afectiune
si respect ii purta acesteia incat odata, pentru a nu-i deranja somnul,
caci ea dormea pe mantia lui, a taiat din haina sa bucata de material
pe care statea tolanita pisica. Potrivit consemnarilor, pisicile Angora
ar exista de mai bine de 1400 de ani.
In preajma anului 1500, in Anglia si in Franta au inceput sa fie importate
mai multe pisici turcesti cu blana lunga, iar prin secolul al XVI-lea,
pisoii de Angora erau daruiti celor mai bogati oameni din Franta si din
Anglia de catre sultanii turci, pentru a le castiga favorurile. Pisicile
Angora, elegante, cu blana lunga si matasoasa de un alb imaculat, erau
considerate cele mai potrivite cadouri pentru regi, fiind preferatele
suveranilor Frantei timp indelungat.
In secolul al XVII-lea, exploratorul italian Pietro Della Valle s-a
reintors in Italia insotit de cateva exemplare de pisici Angora care au
cucerit rapid admiratia privitorilor. De asemenea aristocratia europeana
si, in special, curtea regelui Ludovic al XV-lea le-au adorat din primul
moment in care le-au vazut. In secolul al XVIII-lea, Linn a schimbat
denumirea rasei in Cattus angorensis, pentru a o deosebi de felinele
domestice si pisicile Chartreux.
Buffon numea aceasta pisica "Angora, cea cu blana lunga, de un alb
pur". Un scriitor englez a spus odata ca orice pisica se aseamana cu o
femeie foarte frumoasa si se pare ca Angora confirma din plin acest fapt,
avand in vedere gratia, finetea si delicatetea cu care este inzestrata. In
anul 1923, Mustafa Kemel Atat|rk (1881-1938), intemeietorul republicii
Turce moderne, a declarat ca succesorul sau va fi acea persoana pe care o
va musca de glezna o pisica alba, cu blana lunga, avand un ochi albastru
si unul chihlimbariu. O alta credinta populara sustine chiar ca acelasi
Mustafa Kemel Atat|rk, parintele Turciei, se va reincarna candva sub
forma unui motan Angora surd, complet alb, avand ochii colorati diferit.
In secolul al XIX-lea, rasa a cunoscut declinul din cauza popularitatii
imense de care au ajuns sa se bucure intre timp pisicile Persane. Astfel,
dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Angora era pe punctul de a
fi declarata disparuta. Avand in vedere faptul ca turcii pretuiesc
foarte mult aceste feline, iar pisica Angora alba - denumita de turci
"Ankara kedi" - reprezinta pentru ei simbolul puritatii si face parte
din tezaurul national, a devenit extrem de dificil de achizitionat
un asemenea exemplar. Cu toate acestea, in 1962, doua pisici Angora,
Yildiz si Hildizcik, au fost cumparate de la Zoo Ankara de catre Liesa
Grant, sotia colonelului Walter Grant (detasat in Turcia la acea vreme),
si aduse in America.
Pe la inceputul anilor 1900, guvernul turc impreuna cu Zoo Ankara a
initiat un program de salvare si protectie a pisicilor Angora albe,
avand un ochi albastru si unul chihlimbariu. Conform credintei populare
turce, aceste pisici sunt daruite de Allah sau au foat binecuvantate de
"atingerea lui Allah". Probabil ca superstitia aceasta a luat nastere
drept urmare a faptului ca unii pisoi Angora albi se nasc cu o pata
colorata pe frunte - "insemnul lui Allah", cum o numesc turcii. In
prezent, in Turcia, aceste pisici sunt protejate prin lege, iar exportul
este permis doar cu acordul guvernului. CFA a fost prima asociatie felina
care a inregistrat, in anul 1970, rasa Angora Turceasca, dar i-a acordat
recunoasterea oficiala abia in 1973. La inceput, CFA nu a recunoscut,
in cadrul rasei Angora, decat pisicile albe, dar din anul 1978 a inceput
sa accepte, pe rand, si celelalte varietati coloristice existente. Intre
1973 si 1997, CFA a inregistrat 3001 exemplare Angora, dintre care 70%
erau albe. FIFe a recunoscut aceasta rasa in 1988. In ciuda frumusetii
lor remarcabile, pisicile Angora sunt, in prezent, extrem de rare.
Articol
Posteaza comentariu