Paranormal: ”Nu suport să fiu atinsă de bărbaţi!”

Sunt cinci ani de când am fost blestemată de o femeie să nu mai suport atingerea bărbaţilor şi tot atâţia ani de când blestemul ei s-a împlinit. Am fost implicată atunci într-o relaţie amoroasă cu iubitul acelei femei, iar ea m-a pedepsit. Sunt incapabilă acum să suport atingerile bărbaţilor, deşi tânjesc cu tot sufletul după o mângâiere şi un sărut.

Aveam 20 de ani când am făcut o pasiune pentru un coleg mai în vârstă. El avea 30 de ani şi era „încurcat” cu o femeie ciudată, de care cam toate colegele mele se fereau. Pentru că, spuneau ele, umbla cu vrăji. Eu nu credeam la vreme aia în aşa ceva. Iar atracţia faţă de Nelu era oricum mai puternică. În plus, cei doi nu erau căsătoriţi, iar el mi-a spus de multe ori că dacă ar putea, s-ar despărţi de ea, dar că într-un mod inexplicabil îi e imposibil să facă asta.

O vreme am crezut că aventura noastră se va transforma în ceva mai de durată şi că asta îl va ajuta pe Nelu să scape din relaţia respectivă, dacă chiar asta voia. Până la urmă s-a dovedit că cea mai puternică a fost tot Sofiana, femeia diabolică care m-a nenorocit.

Sofiana era mai mare ca el cu zece ani, şi avea o figură stranie de sfinx.

Niciun muşchi nu i se clintea pe faţă, fie că se bucura sau era nervoasă. Într-o zi m-a aşteptat la ieşirea de la serviciu şi mi-a prins cotul în palma ei ca într-un cleşte. S-a uitat adânc în ochii mei. Avea o privire verde, rece, ca apa unui lac de munte. Mi-a spus doar atât: „pentru că ai vrut să-mi iei bărbatul te blestem să nu mai ai niciunul. Să fii de neatins de bărbaţi!”. M-a luat cu fiori reci când am auzit. Oricât n-ai crede în blesteme, atunci când auzi că cineva te blesteamă în faţă te sperii un pic. M-am smuls din strânsoarea ei şi am plecat. Am întors capul şi i-am strigat că e nebună. Mi-a răspuns că e adevărat, dar că asta nu mă va ajuta cu nimic.

Ciudat lucru a fost că la scurtă vreme după aceea m-am despărţit de Nelu. Îi povestisem ce mi s-a întâmplat cu Sofiana şi iniţial mi-a zis să nu-i dau importanţă. Apoi a devenit brusc mai rece cu mine şi, încet, încet, ne-am despărţit.

Colegele mele mi-au zis că e mai bine aşa, să-l uit, că oricum ceva nu era în regulă cu femeia lui. Astfel că până la urmă am început să-mi văd de treaba mea. Aveam 20 de ani, şi toată viaţa înainte. Nu urmăream neapărat să-mi găsesc pe altcineva, aşa că o vreme n-am dat atenţie faptului că sunt singură. A trecut un an, timp în care n-am reuşit să mă apropii de niciun alt bărbat. Până când l-am cunoscut pe Alin. Un tip care s-a împrietenit într-o vară cu fratele meu şi care a început de atunci să ne tot frecventeze.

La început nu prea i-am dat atenţie, dar tot petrecând timpul cu ei am ajuns să-mi placă de Alin. Era haios şi destul de arătos. Într-o zi a venit pe la noi dar fratele meu nu era acasă. Dintr-una într-alta am ajuns să ne sărutăm. În momentul în care Alin a pus mâna pe mine cu intenţia de a mă mângâia şi de a mă săruta s-a produs ceva ca un şoc electric. De parcă m-ar fi curentat. Am sărit amândoi în lături şi la început am râs, considerând că suntem încrăcaţi cu energie amândoi. Dar nici încercările ulterioare n-au reuşit. Era imposibil să ne atingem, iar de sărutat nici nu se punea problema. Era ca şi când aş fi pus limba pe bornele unei baterii. În câteva minute pielea mi s-a urticat toată şi am făcut bube roşii şi purulente pe corp. Alin a chemat salvarea, iar până când a venit echipajul medical eu mi-am amintit brusc blestemul Sofianei. Atunci am leşinat.

M-am trezit la spital cu o perfuzie în braţ. Nu mai aveam nimic pe corp şi aproape credeam că totul fusese un vis. Când a venit medicul m-a întrebat dacă totuşi nu avusesem contact sexual, pentru că mai sunt cazuri, rarisime, de femei alergice la spermă. Totuşi între noi nu fusese vorba de aşa ceva. Era imposibil să ajungem la contact sexual de vreme ce nici nu ne puteam atinge. I-am povestit doctorului despre blestem şi el m-a admonestat. Că sunt fată tânără şi cred în tâmpenii de-astea. Mi-a zis că o să-mi mai facă nişte analize şi că e foarte probabil să fiu alergică la ceva ce avea Alin pe corp. Poate o substanţă dintr-un parfum, after shave sau ceva.

Analizele n-au demonstrat nimic. Teoretic eram sănătoasă, motiv pentru care m-au şi externat. Dar nici eu nici Alin n-am mai vrut să ne apropiem unul de celălalt. El cred că mă considera o ciudată, eu nu aveam în cap decât cuvintele Sofianei.

Au trecut patru ani de atunci şi lucrurile s-au repetat de două ori. Mai mult nu am avut curajul să încerc. După ce ajungi la urgenţe ori de câte ori încearcă un bărbat să te sărute încerci să eviţi să te mai faci de râs. Iar după ce am văzut că niciun doctor nu mă poate scoate din situaţia asta, am decis să nu mai încerc să mă apropii de bărbaţi.

Se pare că sunt blestemată să nu mă mai pot apropia de niciunul. Iar asta mi se pare o pedeapsă prea cruntă pentru o greşeală pe care n-am făcut-o numai eu. Adică nu l-am cucerit cu forţa pe Nelu, ci şi el ar fi vrut să scape din relaţia în care era. Până la urmă a fost o aventură oarecare, nu mi se pare drept să plătesc atât de scump câteva partide de sex. 

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.