Ştiu, o să ziceţi că nu mai e o problemă în ziua de azi diferenţa de religie, pentru că avem exemple de femei celebre care s-au convertit de dragul bărbaţilor lor. Mihaela Rădulescu este poate cel mai cunoscut exemplu. Totuşi, în cazul meu lucrurile nu stau deloc atât de simplu. Eu sunt creştină, iar iubitul meu e de religie iudaică.
Mama prietenului meu nu acceptă sub nicio formă să mă căsătoresc cu fiul ei din cauza asta. Ea nu crede în convertire, iar fiul ei nu vrea să-şi contrazică mama. Chiar dacă declarativ mă iubeşte. Acum chiar mă întreb dacă el mă iubeşte sau o foloseşte pe mama lui drept pretext ca să nu se însoare cu mine.
Romy a fost toată viaţa lui un aventurier. Când a venit în România ca să lucreze pentru o firmă israeliană avea la activ câţiva ani de război şi mai mulţi de activism umanitar în diverse părţi ale lumii zguduite de conflicte armate. Nu mă îndoiesc că în toţi aceşti ani a cucerit şi a avut numeroase femei, chiar dacă el e modest şi nu povesteşte. În fapt, el e un cuceritor. Pe mine m-a dat efectiv pe spate din prima clipă în care ne-am cunoscut la o conferinţă organizată de firma la care lucra el. Eu le-am asigurat catering-ul, iar el avea în sarcină acest amănunt administrativ.
Când colega mea mi-a spus asta am început şi eu să deschid ochii, închişi până atunci de prea multă pasiune. Cinstit îmi doream să mă mărit cu Romy, doar îl iubeam şi ne potriveam atât de bine, de ce nu? Totuşi, nu-l puteam întreba despre aşa ceva. Era ca şi cum l-aş fi cerut eu pe el de bărbat. Şi încă mai aveam o urmă de mândrie ca să n-o fac.
Totuşi, a trecut un an de când eram împreună. Şi eram atât de fericită. Era tot timpul prezent în capul meu gândul acela al măritişului imposibil, dar asta nu mă împiedica să trăiesc cu Romy.
Într-o vară, mama lui a venit în vizită în România. Atunci am înţeles pentru prima dată ce avea să urmeze. Pentru că Romy s-a ferit câteva zile să ne facă cunoştinţă. Se tot eschiva, dar până la urmă l-am întrebat direct de ce se teme? Mi-a spus că nu se teme şi ne-a invitat pe amândouă la un resaurant.
Mama lui este o femeie de 60 de ani încă în putere, iar autoritatea ei asupra fiului e indiscutabilă. Şi-a pierdut soţul devreme, aşa că fiind silită să-şi crească singură cei trei copii, autoritarismul a fost singura soluţie. Iar ei nu-i ies din cuvânt nici acum, la maturitate. Romy are 35 de ani, iar fratele şi sora lui au 28 şi 33 de ani. Doar sora e căsătorită, băieţii au fost probabil mai aventurieri şi încă nu s-au aşezat. Încă un motiv pentru mama lor de a-i ţine sub observaţie, ca să nu clace în picioare tradiţia şi obiceiurile.
Întâlnirea cu mama lui Romy mi-a confirmat într-o măsură mai mare ceea ce colega mea îmi spusese din primele luni. Femeia nu mă ura, nu s-a purtat urât cu mine, pur şi simplu m-a tratat cu răceală şi politeţe. Când Romy s-a ridicat de la masă ca să răspundă la un telefon ea mi-a spus scurt că nu are nimic împotriva relaţiei noastre, dacă să nu mă aştept vreodată să-i fiu noră.
După vizita mamei lui aici relaţia mea cu Romy a cunoscut suişuri şi coborâşuri. De unde până atunci fusesem de nedespărţit şi foarte fericiţi, brusc aveam nevoie de pauze. Avea el mai exact.
Intrasem în al doilea an de relaţie şi între noi nu se rostise niciun cuvânt în legătură cu căsătoria. Într-una din zile l-am văzut pe stradă pe Romy, ţinând de mână altă femeie. Nu m-au văzut, erau pe partea cealaltă a străzii, dar păreau foarte intimi. Nu m-am îndoit atunci că el mai avea o relaţie. Când ne-am văzut, l-am înfruntat. Nu a negat, dar a spus că este o femeie „de rangul lui”, pe care familia îl sileşte s-o accepte. Nu-mi venea să cred că trăiesc o asemenea poveste în secolul 21.
În mod stupid l-am iertat atunci când a început să plângă şi să-mi spună că totuşi el mă iubeşte şi nu poate renunţa la mine, în ciuda obligaţiilor de familie. Probabil dragostea mă făcea să accept situaţia, în pofida raţiunii, în speranţa că totuşi la un moment dat iubirea va învinge.
Au trecut deja trei ani şi încă nu a învins. Dimporivă, cred că s-a estompat într-o oarecare măsură. Romy încă spune că mă iubeşte şi nu poate renunţa la mine, dar la refuzurile lui de a se însura, familia îi tot furnizează alte pretendente cu care speră să se căsătorească. Eu nu mai am nicio iluzie că asta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, dar deocamdată nu am tăria să renunţ la el.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
Comentarii (9)
Si eu sunt casatorita cu o persoana cu religie musulmana si ambii parinti, nici ai mei nici ai lui nu au fost de acord. Ca sa ii "convingem" el a organizat o cina in care m-a cerut in casatorie de faata cu ambele parti, eu am acceptat. mai apoi au inceput toti sa se certe iar noi ne-am retras usor. pana la nunta noastra (nu a fost nimic religios pentru ca nu am de gand sa ma convertesc si nici el nu vreau sa se converteasca) parintii erau impacati si chiar "Prieteni" macar de suprafata pentru noi. un parinte isi iubeste copilul si nu ii va da cu piciorul daca acesta arata ca intr-adevar isi doreste un lucru. Al tau, sincer, da-l in traznet. Foloseste religia ca si scuza patetica de a face sex cu mai multe de-odata ca deh, poate, doar proasta ii permite. ;)
Pot spune asta deoarece si eu am trecut prin situatie asemanatoare dar la noi dragostea a invins , sotul meu este machedon si 5 ani s-a luptat pentru dragostea noastra (eu nestiind nimic) si pana la urma i-a facut pe ai lui si comunitatea in care traim sa inteleaga ca ne iubim . Acum suntem casatoriti si din frumoasa noastra dragoste a inflorit un trandafir pe care-l iubim nespus .Toate cele buna
am iubit nebuneste un strain. eram dispusa sa merg dupa el in strainatate, sa-mi las familia, prietenii, tara.... ceva s-a intamplat si el a plecat...urmam si eu sa vin dupa el.. dar nu puteam la acel moment....si m-am intalnit cu cel care urma sa devina sotul meu....nu am inselat: nu ne-am facut juraminte ca ne vom casatori. iar "strainul" facuse rost de alta..... imi iubesc sotul... si ma bucur ca am reusit sa-mi gasesc alta iubire care sa nu ma puna sa fac atatea sacrificii... La asta poti sa te gandesti: gandeste la o iubire care nu presupune sacrificii... daca sunt nevoie de ele... atunci nu mai este iubire....
Si eu sint greco-catolica iar sotul iudeu. Ne-am cunoscut in Romania si avem 17 ani de casnicie fericita. Totul este posibil daca este iubire adevarata. Insa se pare ca Romy nu a gasit femeia visurilor sale si ca fiecare barbat prefera comoditatea de a fi iubit fara sa vrea sa contribuie si el cu partea sa de iubire. Israelul recunoste casatoriile civile din strainatate. E adevarat ca nu poate fi vorba de casatorie religioasa daca unul dintre soti nu se converteste insa daca o faci copii sint evrei ca si oricare alt copil. Poti citi biblia, nici Ruth nu a fost evreica si a devnit bunica regelui David, atunci nici mama lui Romy nu poate fi mai exigenta decat stramosii ei, nu?! Insa cu adevarat tu trebuie sa hotarasti ce vrei tu in adincul imimii tale si s-o urmezi! Totul este posibil!!!
Oare cind femeile o sa se iubeasca pe ele mai mult decit pe barbatii,atitudea cu care ne tratam noi,prezinta si ceea cum ne trateaza altii,daca el ..un barbat... nu e suficient de puternic pt a face o femeie fericita,atunci el nu merita femeia data,o iubire treb sa aduca zimbet dar nu lacrimi acea deja nu e iubire da bataie de jok,nimeni nu e in masura sa judece pe cineva,noi suntem cei care ne creem viitorul,cind o femeie o sa se iubeasca si o sa se pretuiasca pe ea mai mult decit orice,atunci si barbatii o sa aiba comportamentul respectiv........pretuiti-va ca femeieee,si fiti toate fericite.....succese.
Ma indoiesc ca o sa ramaneti impreuna si cel mai bine ar fi sa incerci sa te indepartezi de el pentru ca o sa ajungi la un moment dat cand o sa ti para rau ca ai piredut atatia ani pentru ceva fara viitor. Ar trebui sa ti dea de gandit taria cu care el respecta religia si la traditile sale iar asta va fii intodeauna un impediment in fericirea voastra
Inca mai exista oameni primitivi pe Pamant.. E absolut inutil sa interzici o relatie din cauza religiei, doamne, cum nu pot oamenii sa inteleaga asta? Chestia cu arabul o cam inteleg, nu din punct de vedere religios, dar arabii nu prea sunt monogami si sunt foarte posesivi, au alta ierarhie de valori, alta cultura, asa ca fii atenta, Mariana :) Aici in Scandinavia sunt cam multi si nu prea sunt bineveniti ;)
Cu toate scuzele dar, cred ca incercati imposibilul. Iar daca totusi, totusi, voi veti fi cele mai dezamagite si cele mai nefericite. Cred ca puteti avea si alti barbati. Iar ei sint slabi, extremi de slabi daca nu sint in stare sa ia o decizie . O decizie proprie, fara influente.O casnicie e ca o loterie , aici acasa la noi dar ce sa mai spunem atunci cind pleci in tara straina?.Oricum decizia va apartine.
SINCERA SA FIU MA IMPRESIONAT PENTRU CA SI EU DUC ACEEASI "POVESTE" SI STIU CUM ESTE DAR LA MINE ESTE INVERS PARINTI MEI NU IL ACCEPTA. EL FIND DE ORIGINE ARABA SI EU ROMANCA NU VOR SA ISI LASE FATA SA PLECE DEPARTE PARINTI LUI ,SUNT DE ACORD CU RELATIA NOASTRA BA CHIAR INCNTATI NE IUBIM ENORM DE MULT DAR NU STIU DACA VOM INVINGEM RAZBOIUL SPRE DRAGOSTE SI EU AM DEJA 3 ANI CU EL SI INCA NU AU FOST DE ACORD CU RELATIA NOASTRA,SPER DIN TOT SUFLETUL"CITEZ" CA DRAGOSTEA VA INVINGE INTRUN FINAL...BAFTA TUTUROR
Posteaza comentariu